"Multumesc pentru relatare, a fost un foileton deosebit, ai un exceptional talent narativ."
Costin Simion
*
Lucian Ionescu DE LA GIURGIU LA VENEŢIA ŞAPTE LUNI ÎN CAIAC Editura ARHIP ART SIBIU, 2014 -368 pagini -hartă -imagini color - prefaţă de Ivan Patzaichin
Dorin Chiş O CAFĂ LA STAMBUL Editura ARHIP ART SIBIU, 2014 215 pagini Preţ: 20 lei Imagine copertă: Michael Gheorghiu Graphic/design copertă: Claudiu Szabo Consultant de specialitate: Constantin Lascu Lansări:
Dorin Chiş DINCOLO Editura ARHIP ART SIBIU, 2012 190 pagini Preţ: 20 lei Imagine copertă şi ilustraţii: Angela Szabo Graphic/design copertă: Claudiu Szabo
Lansări:
|
În epoca blogului şi a lumilor virtuale, cartea de
călătorie este pe cale de dispariţie. Nu pentru că nu mai este dorită sau
pentru că nu ar mai fascina, ci pentru că plecările în sine, alterate de
trecerea aproape ritualică prin birourile cu aer condiţionat ale agenţiilor
de turism, nu mai au substanţă şi nu mai nasc veritabile călătorii. Oameni
precum Marco Polo, Thor Heyerdahl sau Alexandra David Neel sunt din ce in ce
mai puţini şi dintre aceştia, şi mai puţini au priceperea de a-şi împărtăşi
cu alţii poveştile. Tocmai de aceea şi poate şi pentru că, fără a-şi pierde
universalitatea, descrie o iniţiativă 100% românească, volumul ce poartă
subtitlul sugestiv „Şapte luni în caiac” este o carte rară.
"Singur, singur, singur. Orizontul închis de ceaţă mă face să mă uit tot mai des la siajul fosforescent. Dâra oxigenată pare că are propria luminaţie, marcând diafan parcursul nostru, dar ce poate fi asta? O torpilă rapidă vine din pupa şi siajul ei se aşterne perfect paralel cu al nostru. Viteza ei net superioară îi permite să ne ajungă şi să ne depăşească prin tribord, apoi siajul ei se înnoadă în curbe imprevizibile şi se împleteşte cu alte siaje venite în urmă. Sunt delfini veniţi la un număr de magie. Spectacolul s-a mutat în apă. Volute. Dantelă. Efluvii fosforescente dizolvându-se în întunericul pur. Erupţii submerse, moi, diluate, fără contraste, de un albastru opalescent croşetează în prova, apoi se întorc şi trec pe dedesubt dintr-un bord în altul. Sunt o gaşcă zbenguindu-se în jurul nostru. Vitalitatea lor mă încântă. Corpuri reci, dând viaţă mării întunecate. Nu ştiu dacă aşa ceva se poate filma şi cu atât mai mult mă simt privilegiat, ca şi cum reprezentaţia ar avea o dedicaţie nominală. Unul a sărit la doar câţiva metri de mine şi stropii fosforescenţi lucind pe corpul musculos mi-au ars retina. O clipă, o fracţiune de clipă şi ca-ntr-un instantaneu fotografic, imaginea developată este memorată şi clasată pentru eternitate. Nu-mi pot lua ochii de la trasoarele ce desenează traiectorii efemere, ducându-se în larg, dar revenind de fiecare dată. În anii conflagraţiei mondiale, aceste siaje în noapte ar fi provocat groază, acum însă aş fi în stare să le privesc toată noaptea... de n-ar fi frigul."
* "Am senzatia realista ca am fost la bord. Vinovat pentru asta esti tu si felul tau de a scrie si descrie. Senzatia mea e bizara, fiindca nu ii cunosc personal pe membrii echipajului." "Pentru scrierea lui Dorin nu s-a inventat nici iconul si
nici alt semn pe o pagina web, care sa exprime aprecierea mai aproape de
justa ei valoare. Florio * "Mersi Kiru. Stilul tau este din ce in ce mai placut." mihaif99 * Sfârșitul zilei se consumă exact ca-n cartea tibetană a morților: "a venit momentul când pământul se scufundă în apă, apoi apa se îneacă în foc, apoi focul se stinge în aer..." "Cand am ajuns aici tocmai sorbeam un gat de cafea pregatita special pentru lectura de mai sus...fraza asta a desavarsit starea de bine ..." "Magic, maiestrie desavarsita in acest capitol..., am simtit fiecara cuvant, cred ca ar trebui sa lasi balta toate activitatile, doar sa traiesti si sa scrii despre asta..." Pilgrim * "Brevetul acela doar te recunoaste ca si skipper, dedicarea unei parti din viata, apelor si sangele-nspumat ce-ti curge prin vene te face sa fi skipper. In toata calatoria asta imaginara ce mi-ai creat-o dimineata de dimineata, tu ai fost skipperul pe care l-am recunoscut. "Tu" m-ai calauzit prin mare la bordul Bananec'ului, tot tu ma obligi sa verific cursul dimineata de dimineata, sa vad exact ce ai mai scris si unde trebuie sa mai calatoresc." george563 * "Grozav mod de a-ți începe ziua, mai ales când primele semne de luciditate după amorțeala nopții, le ai când ești deja în fața calculatorului... la muncă. Cred că, de fapt, istorisirea asta e subtitut de cafea pentru mine." Adi * "Călătorii adevărate, în care nu poţi să fugi la mal, în care trebuie să treci prin toate cele, bune sau rele. Cine e nebunul care ar ieşi pe mare în plină furtună? Dar într-o traversadă nu te poţi sustrage, dacă vine furtuna, va trebui să treci prin ea. Nu spun că nu mi-e frică şi nici că, dacă ar fi posil, nu aş face orice ca s-o evit, dar la urmă, ceea ce contează, ceea ce preţuieşti, sunt tocmai clipele în care ai fi vrut să fugi şi n-ai putut. Clipele în care, ca să nu fi rănit în spate, ca laşii, te întorci cu faţa şi acestea nu sunt posibile în vacanţele pline de fun ci în călătoriile lungi, în croaziere." "Tocmai ai explicat motivele pentru care am plecat pe mare. Îți mulțumesc. Din suflet." "Vorba omului ăluia, "nu stiu altii cum sunt...", dar eu îti multumesc pentru aventura asta care mi-a însotit niste saptamâni de ploaie si negură galiciană, a fost un soi de "raza de soare de lângă cafea" Roz Avel * "De cand cu "cafa de Istambul" ziua de lucru de la birou incepe intr-un mod placut. Fiecare episod are efectul unui drog care iti da o stare de visare placuta. Astept urmatoarea doza. Marea provoaca dependenta." Imi * "Frumos scriam, citit placeam." Simba * "Va spun sincer ca, de cand am descoperit articolul nu ma pot opri din citit...complimentele mele autorului...are har... dar trecand peste aceste aspect fara de care poate ca Aventura nu ar fi avut atata savoare...am ramas fascinat de calatorie..." inginerul84 *
DINCOLO sau ce se întâmplă când lumea de aici nu mai poate să ne-ncapă * "N-am chef să învăţ. Pe biroul de lemn din uriaşa sală de lectură a bibliotecii universitare zac împrăştiate foile unui curs de care abia m-am atins iar alături, cartea pe care o citesc: Norbert Casteret, Aventuri sub pământ. Am o poftă teribilă să plec pe munte şi de data asta am şi motiv, şi încă unul cât se poate de serios: peste câteva zile, Corina şi Traian se vor cununa în chilia încropită într-o peşteră de la poalele Pietrei Craiului. Să plec? Să nu plec? În timp ce cumpănesc consecinţele ambelor decizii, mă joc cu numărul cartonat ce-mi dă dreptul să ocup acest birou. Pe spatele lui, studenţii prin mâna cărora a trecut şi-au mâzgălit gândurile, sau numai au mâzgălit. Pe un colţ mă atrag câteva cuvinte scrise cu o caligrafie boemă: „Viaţa n-o putem face mai lungă. Hai s-o facem lată!” * "N-am mai fost de mult „dincolo”. Uneori, când fac curat sau când caut mai adânc prin pivniţă, dau peste salopeta, casca şi lampa de carbid. Orice mişcare, cât de mică, ridică în aer particule fine de argilă, trezind amintiri din registrul olfactiv, apoi, ca o părere, simt mirosul şlamului şi în semiobscuritatea şi aerul umed al pivniţei, mă închipui cu ani în urmă descoperind lumea împreună cu prietenii mei. Nici pe ei nu i-am mai văzut de mult. „Pentru că aventura corespunde unei anumite perioade din viaţă şi – această nevoie mai mult sau mai puţin potolită – nu mai vrei decât linişte, colţişorul tău, aruncând salopeta şi casca în urzici...” ( Francois Pernette)
|
Furnizorul nostru de cărţi, albume, postere, cărţi poştale:
|
|
Dorin Chiş MAREA SETE Editura ARHIP ART SIBIU, 2011 327 pagini Preţ: 20 lei
Lansări:
|
"Delta Dunării în ansamblul ei nu este un spaţiu de o nesfârşită frumuseţe. Turiştii ce se îmbarcă pe vaporaşe văd partea ei cea mai banală, canalele largi, mărginite de păduri de plop sau sălcii, sau lacurile, mai mici sau mai mari. Acolo unde apa e adâncă, plantele acvatice nu-şi pot fixa rădăcinile şi luciul apei rămâne nepopulat iar unde lacurile sunt superficiale, de mică adâncime, suprafaţa lor e năpădită de nuferi şi ciulini. Pe apă, pe crengile copacilor sau pe fundalul cerului apar păsări, însă întotdeauna la depărtări apreciabile. E frumos, aşa, la modul general, dar nu spectaculos. Totuşi, delta are puterea de a te fermeca. Ea a furat minţile şi sufletele multor oameni şi aici, nemişcat în caiac, uluit de ceea ce vedeam, îmi derulam în minte această revelaţie. Frumuseţea deltei nu e localizată undeva, precis. În funcţie de o grămadă de factori obiectivi, de condiţii meteo, de lumină, dar şi de factori subiectivi, ţinând intim de observator, frumuseţea deltei e ba aici, ba acolo, ba azi, ba mâine. Cred cu tărie că pentru superlativele deltei nu există reţete şi scenarii prefabricate şi nici puncte însemnate cu roşu pe hartă. Să fi încântat de deltă înseamnă să ai ambarcaţia ta cu care să cutreieri apele ca în vechile poveşti în care voinicii căutau fără să ştie unde, să ţi se înfunde, să te laşi întors din drum, să rătăceşti. Şi poate atunci, dacă delta vede că nu eşti mânios şi nu o urăşti, dacă ea simte că oricâte capcane ţi-a întins îi rămâi prieten, poate atunci ridică ici colo câte un văl pe sub care vezi palate, grădini ale raiului, peisaje de o armonie copleşitoare. În faţa mea se deschidea un tunel perfect simetric. Deasupra erau coroanele sălciilor ce îşi dădeau mâna de la un mal la altul. În acest spaţiu al boltelor gaudiene, lumina pătrundea diafană, cernută de frunze, iar apa întunecată, neclintită, întorcea imaginea, oferind peisajului spaţialitate. Siajul unui caiac deforma suprafaţa oglindită, îngroşând sau subţiind trunchiurile bătrâne. Am înlocuit padela cu aparatul de fotografiat în încercarea de a fixa această clipă, de a lua acasă cadoul deltei. Aveam GPS-ul pe punte dar nu m-am obosit să iau coordonatele. Degeaba voi reveni, peisajul de aici este în pereche cu cel de acum. Mâine sau peste un minut, cel ce va veni nu va găsi decât un canal oarecare, cu sălcii oarecare, cu cer plumburiu deasupra sau chiar cu soare, însă nimic din tunelul acesta secret ce ne asigura ieşirea (sau intrarea?) spre un nou orizont ..."
****************************************************************
„Aseară am ridicat cartea de la poştă. Am citit pe nerăsuflate primele povestiri, şi pot să spun că mi s-a redeschis apetitul pentru aventură. Abia aştept să vină primavera, să termin canoea şi să ies pe apă …” Liviu
“Acum o săptămână am terminat de citit "Marea Sete", care m-a surprins şi m-a impresionat într-un mod foarte plăcut. Am încercat să o citesc într-un ritm mai lent, datorită frumuseţii pe care această carte o poartă, dar nu ştiu cât mi-a reuşit acest lucru. Cu siguranţă în viitorul apropiat o voi reciti. Ambele părţi sunt minunate, dar trebuie să recunosc că "Aventura Caraibiana" este exact pe placul inimii mele …” Hurricane
“Poate că mai sunt unii care ezită să cumpere cartea şi
aşteaptă întâi părerile celor care au citit-o. Nu am să vă spun cum se
termină, nici cine este criminalul şi cum l-au prins. Dar pot să vă spun că
a fost o lectură care a meritat din plin timpul alocat şi colosala sumă de
12 lei investită. Bogdan – Timisoara
“După câte se pare, nu sunt singurul încântat de carte
– abia aseară am terminat-o şi eu
“Marea sete” a fost ca o gura de aer după ce mi-am ţinut respiraţia toată iarna. Am călătorit alături de Dorin pe Mureş, pe Dunăre şi în Atlantic. De mult nu m-a captivat o carte ... 3 zile, pentru că am avut timpul de citit limitat. Superbă cartea! Am resimţit magia Ciresarilor! Mulţumim Dorin!! Keep up with the good work!!!” Dana
“Te salut ! Mi-a plăcut cartea atât de mult încât mai solicit câteva exemplare pentru cadouri ! Te felicit!” Ile Alin
“O carte vie şi plină de suflet, o adevărată bucurie. Am fost cu tine şi în peşteră şi pe plute şi cu Caimanu Manu şi pe ocean. Am şi dat-o la serviciu unei colege s-o citească. Super carte. Nu ca şi carte ... nu mă pricep ... ca influx ...” MihaiL
|
Furnizorul nostru de cărţi, albume, postere, cărţi poştale:
|
|
Lucian Buşu Prin adâncurile Carpaţilor Vol 2 Editura BELVEDERE 2010 255 pagini Ilustraţie color: Andrei Poşmoşanu Preţ: 20 lei Comenzi la tel.: 0744-195370
|
|
Furnizorul nostru de cărţi, albume, postere, cărţi poştale:
|
|
Lucian Buşu Prin adâncurile Carpaţilor Editura TREIRA 2007 283 pagini Ilustraţie color: Andrei Poşmoşanu Preţ: 10 lei Comenzi la tel.: 0744-195370
|
"L-am strigat pe Tavi şi i-am spus să alerge într-un suflet până în tabără, ca să anunţe că Pişti Bakoş şi Romică Lazăr, însoţiţi de 8 cursanţi, sunt prinşi de viitură în peştera Căput. Deşi am urlat la el ca să mă fac înţeles, omul a perceput-o nu numai ca pe o urgenţă dar şi ca o mare nenorocire. Binenţeles că i-am mai spus să solicite corzi, carabiniere, scripeţi, blocatoare şi inclusiv o barcă de cauciuc, pentru situaţia în care colegii noştri erau blocaţi pe undeva de vreun lac adânc şi neechipat cu corzi pentru traversare prin lateral. Panicat şi cu sufletul la gură, când Tavi a ajuns în tabără, primul monitor care i-a ieşit în cale a fost Viorel Lascu. Dar felul în care s-a manifestat şi modul în care a recepţionat Viorel mesajul, l-am aflat mai târziu, dintr-o cu totul altă sursă, după ce apele au început să se retragă. Solul meu, gâfâind, a ţipat ca din gură de şarpe: -Aduceţi corzi, aduceţi echipament, să vină oamenii, aduceţi bărcile că e viitură în Căput! Viorel însă, unul dintre cei mai tehnici monitori ai primelor generaţii n-a făcut altceva decât să-l prindă pe Tavi de după umeri şi să-l întrebe: -Caiacele nu vă trebuie? -Ba da, ba da, aduceţi şi caiacele, aduceţi tot, i-a răspuns olteanul disperat ..."
|
Furnizorul nostru de cărţi, albume, postere, cărţi poştale:
|
|