Şpirlea, ca o pradă
3 ianuarie 2002. Sosim la Şpirlea īn faptul serii. Īn ultimele zile a nins abundent, cu toate acestea găsim poteca bătută pīnă la refugiu.
Īn cīteva PET-uri apa e īngheţată monobloc. Pe etajere găsim cīteva capete de lumīnări şi o plasă cu ceapă mai mult decīt degerată. Nici-un capăt de lemn. Godinul e īnfundat de sus pīnă jos cu plăci gudronate, monolitizate la cald, pe care sīntem nevoiţi să le picamerizăm īndelung. Profităm de ultima geană de lumină pentru a strīnge un braţ de lemne, topim gheaţa din PET-uri şi adormim optimişti cu focul trosnind protector. Din cīnd īn cīnd vīntul face crize de isterie şi atunci īl simt rece pe obraz: cu tot lambriul aplicat peste pereţii de bīrne, o infinitate de găurele fac refugiul să răsufle. Către dimineaţă se termină lemnele şi īn maxim o oră din acel moment īn refugiu e frig ca şi afară.
A doua zi tragem de dimineaţa pīnă seara pentru a face aprovizionarea cu lemne. Spre seară pică nişte puştani din Zărneşti ce discută molcom pe marginea a 5 litri de vin. De astă dată noaptea e caldă. Trezindu-ne mereu să punem pe foc, reuşim cu destul de puţine lemne să menţinem īn refugiu un climat normal. Evaluīnd stocul sīntem bucuroşi să constatăm că īn urma noastră vor rămīne lemne pentru eventualii turişti picaţi ca şi noi īn faptul serii.
Dimineaţa zărneştenii coboară lăsīnd īn urmă (sau uitīnd?) un PET cu rom, iar noi urcăm pe Lanţuri fără a reuşi să ieşim īn creastă din cauza pulverului adunat īn cantităţi apreciabile.
Seara apar doi cercetaşi flămīnzi şi obosiţi, pe care īi revigorăm cu ceai fierbinte. La lumina lumīnărilor ne povestesc păţaniile īmbibate cu multă apă, din cursul zilei, apoi tragem din nou cortina somnului.
La miezul nopţii uşa se dă la perete şi cu tropăituri şi urlete o trupă ce se vrea veselă invadează refugiul. Nici măcar nu se īnvrednicesc să arunce o privire pe priciuri, să-i salute pe cei pe care cu siguranţă i-au trezit. Au venit aici să-şi ţină cheful anual, bucuroşi că s-au regăsit: Braşoveni, Bucureşteni, Zărneşteni. Īi dau cu băutura şi ţigările, apoi cu potoalele şi iar cu băutura, īnşirīndu-şi zgomotos isprăvile: ce chefuri au tras īn ultimii ani şi cum īntr-o vară rămaşi fără bani de băutură au īnfiinţat un fictiv fond de reparaţii pentru Şpirlea, la care doi bătrīnei, turişti de modă veche au contribuit cu 500.000 lei, după ce au fost asiguraţi cu legitimaţiile de club că banii vor ajunge unde trebuie. Īn tot acest timp godinul a fost alimentat pīnă la refuz cu lemne căci ăla nu e chef la care nu se moare de cald. Īmi amintesc povestea unui prieten, bun cunoscător al Craiului, care-mi relata un episod asemănător īn care īn superioritate numerică nişte Zărneşteni au ţinut să-i scoată afară transformīnd Şpirlea īn saună. Cu tirajul la maxim godinul arde stiva de lemne ca la un concurs de viteză, jos lumea e la tricou, apoi la un moment dat cineva se sesizează şi se crede chiar politicos invitīndu-ne la un vin fiert. E īncă īntuneric cīnd sătui de spectacolul grotesc ne facem rucsacii. După atītea ore īn care ne-au ignorat, acum le pare rău că plecăm (de parcă am fi chefuit īmpreună) şi culmea ipocriziei, speră că nu ne-au deranjat. Insistă să rămīnem şi refuzul nostru monosilabic īi jigneşte īn aşa hal īncīt cel ce se recomandă a fi Soldatul nu s-ar da la o parte nici de la o bătaie.
Ieşim īn aerul rece şi curat al zorilor.
Negrule cireşule
Gīndul rău te-mprejmuie
Jinduiesc la fructe coapte
Guri sosite-n miez de noapte
- Dorin Chis -