Rafting pe Crişul Repede
Crişul Repede exercita de mult o chemare. De pe punţile suspendate de la Şuncuiş, ori de pe malurile īnalte ale defileului urmăream īn fiecare primăvară apele lui umflate. De astă dată aveam cu noi o barcă şi eram dispuşi să-l īnfruntăm.
Pentru rafting atīt rīul cīt şi zona prezintă condiţii optime. Apa e repede precum īi e numele şi destul de adīncă īn perioadele ploioase, peisajul e īncīntător, iar calea ferată ce-i urmăreşte fidelă cursul, rezolvă comod problema transportului.
Īmpreună cu Dan cobor īn halta Bratca. E după-amiază şi pentru azi intenţionăm să parcurgem cale de vreo 15 km porţiunea cea mai spectaculoasă a defileului (pīnă īn Vadu Crişului). E soare şi entuziasmul nostru e maxim. De la īnălţimea unui mic prag de stīncă privim apele tulburi ce ne dau fiori. Lansăm barca gonflabilă, o strunim cu ajutorul cordelinei, după care īmbarcăm echipamentul: 2 banane cu haine şi saci de dormit şi un bidon etanş cu actele, banii, mīncarea şi aparatul foto. Legăm totul (inclusiv vīslele) după care cu mişcări uşoare intrăm īn curent. Cursa a īnceput. Malurile prind viteză, iar barca se mulează pe valuri. Cocoţaţi pe banane chiuim de plăcere. Īn scurt timp curentul ne īmpinge către sălcii şi ne dăm seama că nu ne sincronizăm la vīslit, ajungem de-a curmezişul, apoi ne redresăm īn ultimul moment şi fentăm crengile sălciilor aplecīndu-ne. Am scăpat. Plutim mai īnvăţaţi. Un cot al rīului ne scoate departe īn faţă podul de la Bălnaca, de la īnălţimea căruia puradeii unei mici comunităţi de ţigani au prostul obicei de a arunca cu pietre īn navigatori. Cu inima cīt un purice vīslim cīt ne ţin puterile pentru a nu lăsa inamicului răgazul necesar aprovizionării cu muniţie, dar nu, deznădejde, copiii sīnt pe metereze. Īi ameninţăm cu vīslele şi de data asta scăpăm.
Pīnă la falezele ce prevestesc intrarea īn Şuncuiş exersăm cīteva traversări de-a curmezişul rīului. Soarele se lasă spre orizont umbrind pe alocuri traseul. Īn sfīrşit falezele. Izbind cu toată puterea la baza lor, Crişul a creat surplonbe periculoase pe care īncercăm să le evităm trăgīnd vīrtos la rame.
- Trage Dane, trage tare acum!
Tăiem cotul rīului şi scăpăm de surplomba neagră īn care apele se izbesc creīnd vīrtejuri sinistre. Īn scurt timp trecem pe līngă portalul grandios al Peşterii Ungurului, apoi pe sub puntea suspendată de la confluenţa cu Valea Mişidului. Īn faţă Crişul se desparte īn două.
- Stīnga!
Talvegul denivelat crează o succesiuune de brizanţi peste care săltăm cu strigăte de Ole!. Īn faţă ne apare faleza de 60 de metri pe creştetul căreia, ascuns parţial de vegetaţie ghicim vechiul castel, bază de cazare aparţind Direcţiei Taberelor. Tăiem din nou cotul pentru a evita capcana falezei după care trecem mīndri pe sub podul din localitate. Discutăm despre plăcerea navigaţiei şi uite-aşa furaţi de vorbe ajungem īn sălcii. O creangă mai groasă ce se avīntă paralel cu apa īl smulge pe Dan, barca se răstoarnă şi pīnă să-mi dau seama ce se īntīmplă, apa mă aruncă peste un mic prag artificial dincolo de care amerizez cu capul īn jos īntr-un haos de crengi adunate de vīltori. Cīnd ies la suprafaţă Dan e līngă mine şi īntoarcem barca, tragem bananele, recuperăm vīslele, după care cu orgoliul refăcut intrăm īn cea mai spectaculoasă porţiune a defileului. Soarele nu mai ajunge demult aici şi umbra aruncată de versanţii abrupţi mă face să tremur necontrolat. Ca īn filmele cu Winnetou, trecem prin pulberea fină a cascadei Vadu Crişului. Pe o stīncă semeaţă doi īndrăgostiţi stau copleşiţi, īn timp ce noi, cu vīslele ridicate, spinarea dreaptă şi pieptul scos, treceam gravi purtaţi de unda rīului. Cu coada ochiului caut īn privirile lor admiraţia şi cīnd revin la misiunea mea de observator īmi dau seama că e lată: īn dosul unui brizant se cască un hău cīt toată barca noastră.
- Trage dreapta!
Luaţi prin surprindere nu reuşim să ne sincronizăm şi īntoarcem barca cu latul exact īn momentul īn care picăm īn hău. Simt că sīnt catapultat şi īn clipa următoare apa rece mă īnvăluie din toate părţile. Īntoarcem barca din nou şi dīrdīind din tot corpul continuăm să plutim. Mai avem cīteva sute de m pīnă la insuliţa ce anunţă apropierea barajului de la Vadu Crişului, insulă pe care intenţionăm să debarcăm ca să ne petrecem noaptea. Depăşim frumoasa Stīncă cu Ochi şi vedem de departe insula.
- N-ar fi mai bine să debarcăm pe mal, īn poieniţă?
Oscilăm. Insula e pe malul cu gara, dar lăstărişul nu prea ne lasă să īnnoptăm.
- Hai pe insulă!
- Hai īn poiană!
Cīnd ne hotărīm pentru insulă e prea tīrziu. Īncepem traversarea rīului către poiană şi lupta e dură căci curentul ne īmpinge cu putere şi aval malul e din nou o faleză abruptă. Cu tot efortul nostru nu reuşim, ne īncīlcim īn sălcii şi ne răsturnăm. Curentul ne tīrăşte mai departe pe līngă faleză. Sīntem dezamăgiţi, nervoşi şi obosiţi; īntoarcem barca şi căutăm din ochi bananele ce trebuie să plutească īn jurul nostru.
- Kirule! Uită-te īn faţă!
Coşmar. Sīntem īn plină zonă minieră şi picioarele răsturnate ale unui vechi pod fac ca apa să clocotească printre capetele de fier-beton ce se iţesc peste valuri. E prea tīrziu ca să mai putem interveni. Curentul ne-mpinge-n iad şi nu mai e timp nici pentru frică. Purtată ca un fulg barca e strecurată printre ţepuşele ameninţătoare fără să atingă nici unul!
Zdrobiţi de emoţii şi oboseală reuşim să debarcăm la poalele haldei de steril. Cu tot nylonul, īmbrăcămintea şi sacii de dormit mustesc de apă. Soarele apune.
O oră mai tīrziu stăm sumar īmbrăcaţi īn jurul focului. Limbile roşiatice luminează o grămadă de sperietori īmpietrite hainele noastre puse la uscat pe crengi. E frig.
- Am acasă o carte cu leacuri tradiţionale romāneşti. Cică pentru reumatism se foloseşte cremă de rīme. Normal: ca să poată trăi īn pămīnt, trebuie să aibă ceva contra reumatismului. Rīme macerate īn alcool
- Dorin Chis -