Sufletul romānului
- 2-
De pe īnaltimea unui mic deal priveam la fabrica paraginita: acoperisuri sparte, ziduri cu tencuiala cazuta, vagoneti rasturnati, utilaje abandonate din carcasele carora ieseau urzici Intentionam sa asez tot acest peisaj pe cāteva filme dia si numai acest lucru ma adusese dis-de-dimineata īn Ceica, un mic satuc de care nu ma lega nimic.
Īnainte de a fi apucat macar sa-mi scot trepiedul o turma de oi invada acest spatiu, altfel parasit. Ce sa fac? Ma decid sa astept transhumanta si pāna atunci ma tolanesc cu capul pe ranita, la umbra unui prun. Citesc īn timp ce māna bājbāie prin iarba dupa prune. Ma simt spionat: la adapostul tufelor ochii iscoditori ai copiilor veniti cu turma ma privesc curiosi. La ora prīnzului scotocesc prin ranita dupa mīncare, ciugulesc ceva, dupa care fac o noua incursiune pe vīrful dealului ca sa vad daca au plecat oile. Au plecat.
Deschid din nou baierele ranitei si scot (īn sfīrsit) sculele foto. Instalez trepiedul, īncadrez. Mai verific īnca o data parametrii expunerii, claritatea, īncadrarea. Degetul cauta declansatorul flexibil.
- Domnisorule, īi fi bun sa m-ajuti?
Īntorc privirea catre un batrīnel ce se chinuie sa coboare o rīpa cu mīinile īncarcate cu oale. Parasesc trepiedul, īmi ofer serviciile dupa care gīndesc ca voi reveni la placuta mea ocupatie
- Hai colea la umbra!
Ma īntorc surprins.
- Eu?!!
- Da. Hai ca ti-am adus mīncare!
Sīnt atīt de surprins īncīt cīteva clipe ramīn mut, dupa care nu pot decīt sa repet īntrebarea; dar mosul e deja sub prun si desfasoara ansamblul gastronomic. Īntre doua linguri de supa de fasole sporovaim despre subiecte de interes universal. Nu mi-e foame deloc si īnghit cu greutate. Cīnd sīnt gata sa ma declar satul, ospitaliera mea cunostiinta ma avertizeaza:
- Sa manīnci tot.
Mai am jumatate de oala si simt deja ca explodez. Mai īnghit cīteva linguri dupa care refuz ferm.
- Atunci iaca, ti-am adus o papara.
- Nu mai pot. Va rog sa nu va suparati.
- Atunci o las ca-i mīnca mai tīrziu, da-i pacat de ea domnisorule ca se raceste.
Varsa papara īntr-o hīrtie, apoi īsi strīnge oalele si se ridica batrīneste. Īnainte de a pleca peste rīpa īi multumesc si-i pun īntrbarea ce ma chinuie de la prima lingura de fasole:
- De ce mi-ati adus mīncare?
- Te-am vazut azi dimineata cīnd ai sosit cu trenul. Trebuie ca ti-o fi fost foame
- Dorin Chis -