Printre ingredientele unei ture reuşite trebuie să se regăsească şi diversitatea. 1000 de zile în Paradis nu sunt cu nimic mai bune decât primele două (prima este pentru acomodare) Am imaginat traseul "Panama" pornind din extremitatea sudică a localităţii Tiszafured, cu coborâre pe braţul principal al Tisei (cam, 6km), ieşire pe lacul 2, trecerea din lacul 2 in lacul 3 printr-un scurt canal ("Panama"), scotocirea prin bălţi închise în fund de sac şi prin Lacul Potcoavă ce constituie o zonă de rezervaţie şi, în fine, închiderea buclei prin canalul de acces la Tisa. Aveam aşadar cam 20 de km de traseu pe braţul Tisei, pe canale, lacuri şi bălţi. Am luat cu mine încă doi fotografi: Ovi (un iniţiat) şi Poşme iar ca şi caiace, pe Lady Ga Ga, Gringo şi Plasticul (albastru).

 

Cum am ieşit pe braţul Tisei mi-am dat seama că tura de azi va fi altfel decât celelalte: aveam vânt! Braţul era sinuos dar acolo unde vântul îl prindea în lung forma o hulă ce ne hâţâna grozav. Gringo şi Lady Ga Ga aveau prove înalte ce sfidau valurile dar plasticul meu turtit se lăsa acoperit de apă ca un submarin iar când reuşea să iasă la aer, dădea palme valurilor împroşcându-mă cu stropi.

 

Am intrat prin deschiderea stăvilarului în canalul liniştit la capătul căruia se afla lacul 2. Încă de la distanţă se vedeau valurile mari sclipind în soare. Pe suprafaţa deschisă vântul putea să formeze valuri şi chiar o făcea.
 

Traversarea lacului a fost pură plăcere! Plasticul meu era submarin dar aveam fustiţa care mă ţinea uscat în timp ce "raţele" se descurcau destul de bine cu statura lor impozantă. Chiar şi aşa, câteodată le vedeam parcă îngropate între valuri până la copastie. După ce ne-am spetit o vreme la padele am zărit indicatorul ce marca canalul aşa zis "Panama".

 

Dincolo de canal debuşăm în lacul 3. Aici e linişte. La rasul trestiilor dăm peste o lebădă pe care o împresurăm cu aparatele foto. Prea puţin sperioasă, lebăda consimte să pozeze pentru noi.

 

Un observator ne atrage cu silueta lui zăbrelită.
 

E momentul să schimbăm peisajul. De aici ne înfundăm prin labirintul trestiilor pe nişte bălţi închise în fund de sac şi pe lacul Potcoavă. Câţiva copaci ce au murit în picioare ne amintesc că în urmă cu 40 de ani locul ăsta a fost inundat ca urmare a construirii barajului din aval.

 

Părăsim balta şi intră, pe Lacul Potcoavă

 

Cu aceasta încheiem. Ieşim pe lacul 3 care între timp s-a montat bine din cauza vântului şi fugim spre Tisa pe primul canal. E ora 19 când punem caiacele pe Baghera şi aproape 22 când ajung acasă, dar nu-mi pasă, a fost o zi faină!

<<  Înapoi