Time wind
24.04.2011
M-am reintegrat la bord și cea mai bună dovadă este trezirea cu puțin înaintea răsăritului de soare și greața ușoară ce-mi taie pofta de mâncare. Orele dimineții, cu lumină blândă, sunt dintre cele mai plăcute și profit de acestea pentru a încerca să reduc diferența de bronz dintre membre și restul corpului.
Deși vântul are 17knt, pornim motorul pentru reâncărcarea acumulatorilor. Lada frigorifică, pilotul automat și boilerul sunt consumatorii la care nu renunțăm și din această cauză e necesar să fim cu ochii pe micuțul aparat ce monitorizează energia electrică la bord. În ultima seară la Aruba, Ovidiu a încercat să downloadeze niște progrămele pentru a porni telefonul prin satelit și ceva s-a schimbat. Primim de la Mike un SMS cu prognoza meteo: nimic îngrijorător.
Se pare că intersectăm o rută comercială fiindcă, încă de astă noapte, ne trec tot felul de nave prin ambele borduri. Soarele se ridică peste orizont cu repeziciune și în scurt timp se prefigurează o nouă zi toridă. Stau la plajă pe puntea prova. Un pic mai în spate, în umbra velelor, Constantin fumează. Nimeni nu spune nimic. De când suntem pe mare mi-a povestit multe episoade din viața lui, cum a lucrat la oncologie, la Cluj, sau orele consumate în Piața Unirii pe vremea revoluției, de unde mai are și acum cicatricea unui glonț ce i-a șters obrazul, ieșirile cu diverse ambarcații și călătoria peste Marea Neagră ce l-a determinat să rămână în lumea yachtingului. Acum însă nu ne spunem nimic nu pentru că am fi epuizat toate subiectele, ci mai degrabă fiindcă soarele ne induce o plăcută stare de lene, și-apoi mai e șoapta mării și legănatul lui Promise Kept. Moțăi fără griji cu antebrațul înfășurat după chinga de asigurare când un plesnet sec urmat de o mișcare bruscă a lui Constantin mă pune în gardă. Ceva rece și ud se zvârcolește lângă mine, atingându-mi brațul. Mă ridic instantaneu: un pește zburător face salturi pe punte. E lung de o palmă, cu solzi sidefați, albicioși și cu înotătoarele transparente deschizându-se larg, ca aripile unei libelule. După ce fac câteva fotografii, Constantin îl aruncă înapoi în mare, acolo de unde țâșnise, poate pentru a scăpa de fălcile cine știe cărui monstru subacvatic.
-Ce faci cu ouăle alea? mă întreabă Constantin. Le duci acasă?
Foamea lui perpetuă e un semn că și el s-a reintegrat vieții la bord. Coborâm în careu pentru a serba Paștele. Prin dulapurile bucătăriei găsesc o lumânare și cu acest decor minimal dăm cioc undeva la 12º39`320N latitudine nordică și 071º46`861 longitudine vestică. Chiar dacă se cunoaște că nu avem în sânge această sărbătoare, gesturile familiare sunt reconfortante și așa cum copiii imită lumea celor mari, acest simulacru de Paște în familie, ne binedispune.
Dupăamiaza ne apucăm din nou să scoatem apa din santină. Nu știm pe unde se infiltrează mereu, însă distracția cu scoaterea șuruburilor din inox, ridicatul podelelor, exercițiul fizic cu pompa de mână și golirea găleții peste bord, începe să devină rutină. Ar fi util să descoperim pe unde intră apa dar cum nu avem idei, ne mulțumim să o evacuăm. Ca și cum nu ar fi deajuns această enigmă, încercarea de a turna niște motorină în rezervor ne mai furnizează încă una: după câteva gâlgâituri, combustibilul țâșnește afară cu spume. Motorul merge de dimineață și după calculul nostru ar trebui să mai fie loc, însă cum sonda de nivel e defectă, dăm din umeri a nedumerire, aruncăm câteva găleți de apă peste petele urât mirositoare și coborâm damigeana de motorină în depozitul pupa.
Spre seară se adună nori negrii înspre sud. Ca de obicei, primul cart este al lui Ovidiu așa că mă retrag pentru 3 ore de somn. Constantin susține că după câteva zile pe mare te deprinzi cu mediul și poți să discerni chiar de sub punte dacă yachtul merge bine sau nu, după zgomotele ce se transmit prin cocă sau după vaietul greementului. În cușeta prova sunt obișnuit cu clicăitul lichid pe care îl face etrava, asemănător chicotului de copil, sau cu plesnetul sec al focului atunci când nu sunt reglate velele. Acum însă, prin perdeaua somnului simt aproape fizic ceva rău prevestitor. Graseiez la granița conștiinței, cu mentalul din ce în ce mai alarmat, până ce mă trezesc, ieșind deasupra tuturor acestor senzații. E beznă neagră. Prin trapa transparentă nu intră nici-un pic de lumină, ceea ce înseamnă că Luna încă nu a răsărit. Cușeta se balansează ritmic dintr-un bord în altul și de pe punte nu răzbate decât șuieratul vântului. Corpul dublu al navei pârâie și trosnește cum n-a mai făcut-o încă, iar din dosul ușilor de dulap se aud lovituri puternice. E ora 12, ora fantomelor. Ora la care lucrurile vor să iasă din dulapuri. O mulțime de obiecte învie și se revoltă, încercând să pună stăpânire pe vas. Îmi pun în gând să înăbuș răzmerița dar când deschid ușor dulapul, drăcușorii dau năvală împingând cu toate puterile. Încerc să îi închid la loc dar blochează ușa cu mâinile și picioarele și-atunci, pipăi conturul îl zmulg pe unul și-l arunc în chiuvetă, după care brusc rezistența cedează și ușa se închide la loc. În lumina lanternei, despărțit de gloata cu care se revolta, drăcușorul se volatilizează lăsând în urmă corpul inert al unui flacon cu detergent. Dincolo de uși, gemetele și tărăboiul continuă.
Ies în cockpit unde îl găsesc pe Ovidiu. A luat terțarola 1 și chiar și așa yachtul fuge cu 7 noduri pe loch. În întunericul de smoală ghicesc randa cambrată, dominând dimensiunile verticale. Navigăm din nou cu vele în foarfecă, ceea ce ne dă aerul unui animal marin. Valurile bubuie în cocă și spuma lor țâșnind de sub yacht lucește fosforescent în dantele diafane. Este un decor wagnerian perfect. În jur se risipesc atâtea energii încât poți să le preiei direct din aer și micul nostru generator eolian trebuie să se simtă minunat. Dacă la 12 ziua eram fleșcăiți de soare, la 12 noaptea suntem la antipozi, colcăind de energie.
Ovidiu se retrage la culcare:
-Dacă se schimbă vântul sau apar nave, ne trezești.
Știu de pe ecranul radarului că nu suntem singuri, însă vecinii noștri sunt prea departe pentru a apare în orizontul vizual. Scrutez totuși depărtările și înspre Venezuela mi se pare că disting fulgere, dar totul este atât de îndepărtat încât nu răzbate nici un sunet și tot spectacolul pare desprins dintr-un film mut. Ce minunat! Nu cifrele în valorile lor absolute au relevanță, ci nivelul presiunii, urcarea ei la limita de explozie și prin miile de pori, prin nări și prin alte canale îmi egalizez presiune internă cu cea de pe velă.
Cu o iuțeală năucitoare vântul se rotește în celălalt bord, luând randa în răspăr. Vela pocnește ca un bici, preventul se încoardă mai să zmulgă scripetele ce-l strunește și Promise Kept prins pe picior greșit se culcă până aproape de copastie. Nu apuc să dau alarma căci deja Constantin și Ovidiu năvălesc în cockpit. Nu e nici o secundă de pierdut, trebuie slăbit preventul și trecut ghiul în celălalt bord, apoi luată cât mai iute terțarola 2. Constantin și Ovidiu lucrează eficient și mie îmi rămâne doar grija de a nu le sta în cale. Parâmele sunt slăbite și încordate sincron și ghiul girează cuminte, apoi manivelele intră în vinciuri și în zgomotul clicheților vela coboară zbătându-se spre terțarola 2. Constantin încearcă să o așeze cât de cât în lazy jack dar rafalele îi dau de furcă și încercând să-l ajut, aprind lanterna.
-Nu-mi băga lumina în ochi! îmi urlă
Acordat la vederea nocturnă, ochiul se descurcă destul de bine însă e suficientă o singură rază de lumină care să-l readucă la vederea diurnă și gata, lucrurile se pierd în beznă pentru minute bune. Vela mare devine mică, presiunea internă coboară și yachtul își reia ținuta de drum. Ray marin-ul piuie și ne pune din nou pe direcție. În ciuda vântului de forța 25, lucrurile reintră în normal.
-Îmi cer scuze dacă am ridicat vocea dar manevrele trebuiau executate urgent. Marea își face toanele și nu e dispusă să ia la cunoștiință faptul că noi existăm. Mergeți la somn, rămân eu de cart.
Semnele revoltei se văd încă în cabină. Apa din santină a năvălit prin careu năclăind podelele, iar unele obiecte zac împrăștiate la întâmplare. Nu pot să adorm. Nu, nu acum. Acum e time wind!
Dorin Chiș - Oradea - august 2011