Punctul de plecare în această călătorie a fost o invitație găsită pe siteul Barcaholic:
"In calitate de Skipper al S/Y Promise Kept, pentru perioada 15 aprilie- 15 iunie 2011, lansez urmatoarea
Invitație:Participa la o aventura nautica extraordinara! Ai posibilitatea sa iei parte la un mars de circa 5 000 mile marine (in totalitate sau pe etape de circa 1100-1200 mile marine). Vom traversa Marea Caraibelor, traversam Canalul Panama, navigam pe Oceanul Pacific. Cel care participa la acest mars va putea afirma despre sine la sfarsit ca este navigator!
Din aceasta cauza, va invit sa participati cu costuri minime la ceea ce ar putea fi aventura vietii voastre.
Fapte:
Nava este un velier construit in Belgia, in 2004. Are 39 de picioare lungime, ceea ce inseamna 11,88 m. Velierele ETAP sunt renumite pentru faptul ca au corpul dublu, adica au o coca exterioara si una interioara, spatiul dintre cele doua coci este umplut cu spuma poliuretanica. De aceea, sunt singurele veliere din lume considerate oficial ca nescufundabile. Concret, si in cazul in care interiorul navei se umple cu apa, ramane in stare de plutire. Velatura este de tip sloop, adica o vela de prova (foc genovez) si o vela mare (randa). Trei cabine, una in prova si doua in pupa navei. In prezent nava se afla in Guadeloupe (Marea Caraibe). Scopul este transferul navei din Guadeloupe (coasta vestica) la Los Angeles, prin Canalul Panama. Un mars care insumeaza in jur de 5 000 mile marine!
Etapa I
Pornirea se face din Guadeloupe, in jurul datei de 15 aprilie 2011, nu mai tarziu decat 18 aprilie. Lungimea etapei este de aproximativ 1150 NM. Navigatie de mare larga pe cea mai mare parte a marsului. Durata este de aproximativ 10 zile. Sosirea la Colón, situat la intrarea in canalul Panama va fi deci candva intre 25-28 aprilie 2011. Costul cheltuielilor comune este aproximat la circa 200 euro/persoana (skipperul nu contribuie la cheltuieli comune, dar asigura apa si combustibilul necesare navei). Taxa de platit pentru participare este de 300 euro/persoana. Costul zborului de la Paris la Guadeloupe este de aproximativ 500 euro.
Etapa a II
Trecerea prin canalul Panama este conditionata de formalitatile legate de procurarea unui pilot, si a celor 4 oameni care asigura manevrarea paramelor (totul se rezolva prin angajarea unui broker, care asigura legatura cu autoritatile). Formalitatile pot dura 5-10 zile. Trecerea in sine dureaza doua zile. Plecare estimata pentru 2-7 mai 2011. Sosirea in Oceanul Pacific in jurul datei de 4-9 mai 2011. Skipperul acopera toate cheltuielile legate de traversarea canalului, membrii de echipaj asigura cheltuielile comune, in afara de apa si combustibil, care vor fi asigurate de skipper. Suma estimata: cam 100 euro/persoana. Taxa de participare este de 100 euro/persoana.
Etapa a III
Ciudad de Panama- Salina Cruz, cu o lungime de 1160 NM. Plecarea din Ciudad de Panama in 10 mai 2011. Durata marsului, 11 zile, sosirea in orasul mexican in data de 21 mai 2011. Cheltuieli comune estimate la circa 200 euro/persoana. Taxa de participare este de 300 euro/persoana.
Etapa a IV
Salina Cruz- San José del Cabo, distanta 1140 NM. Plecarea din Salina Cruz in ziua de 23 mai 2011. Marsul dureaza 11 zile, sosire in San Jose del Cabo pe data de 3 iunie 2011. Cheltuieli comune estimate la circa 200 euro/persoana. Taxa de participare de 300 euro/persoana.
Etapa a V
San José del Cabo- Los Angeles, Marina del Rey, distanta de 1000 NM. Plecarea din San José del Cabo in ziua de 5 iunie 2011, un mars de circa 9-10 zile, sosire la Los Angeles in data de 14-15 iunie 2011. Cheltuieli comune estimate la 200 euro/persoana. Taxa de participare de 300 euro/persoana."Inițial am citit invitația ca unul căruia nu i se adresează. Eu în lumea yachturilor? Nici nu mă gândeam. Apoi am văzut comentariul lui Vincențiu: "Nu pot să sper decât că vor mai fi astfel de ocazii când voi fi și eu disponibil. Succes." Ia uite ca nu e ceva chiar atat de fantezist, uite ca altii s-au gandit macar daca ar putea face pasul. Am deschis Google Earth si m-am uitat la ruta. Nu aveam timp pentru întreaga călătorie, nici bani și nici nu știu dacă sunt făcut pentru așa ceva așa că m-am vayut imbarcat doar pentru prima etapă. Hotărârea fusese luată: voi merge așadar în Caraibe!
Mai am o zi până la ziua cea mai lungă. Nu va fi lungă doar pentru că va trece în așteptare (în autobus, aerogări sau în avioane) ci și pentru că voi călători spre vest, deci odată cu soarele, și astfel nu se va întuneca firesc. Voi pleca din Budapesta la 7:30, voi ajunge în Paris la 9:30 de unde voi pleca mai departe spre Pointe a pitre, Guadeloupe, la 15:10 și voi ajunge la destinație la 17:30. Numai că ... ultima cursă, de numai 2 ore, va dura practic 8, diferența ascunzându-se în spatele fusului orar. Una peste alta, după ce voi călători o zi întreagă, îmi va rămâne încă timp pentru a lua pulsul insulei, sau măcar al marinei în care ne așteaptă yachtul Promise Kept!
Am ajuns cu bine in Guadeloupe. Aici e alta lume. Inca din tunel imdiat ce am iesit din avion mirosea a jungla ( a vegetatie si era aerul umed si cald). In rest e o atmosfera de dolce far niente de te doare capul. Yachtul e de barosani, e un vis. Prima data m-am intalnit cu Jack la o trasa unde am iesit la o bere. Maine punem yachtul pe picioar si iesim in probe, poimaine o luam spre Panama.
Azi dimineata m-am trezit pe la 4 ora locala (in Romania era 11) nu mai aveam somn. Pe la 6 am vizitat marina imensa uitandu-ma la toate yachturile. La 7 eram cu totii in pita. Eu am inceput cu spalatul puntii (fireste) in timp ce Ovi si Constantin ridicau velele de control. A urmat o plecare cu barca in misiune la balonul de acostare, apoi inspectia tehnica la motor unde, hopa, un rulment dadea rateuri. Asa nu putem pleca! Cineva din port s-a oferit sa ne ajute asa ca intre timp am plecat sa facem cumparaturi si m-am bagat la cratita: tagliatele cu cascaval in sos de unt si usturoi. Era si timpul, eram lihniti de foame. Dupamiaza am reparat unele mici chestii electrice apoi am plecat in oras. Interesant, nu pot descrie experienta in doua vorbe, imi trebuiesc imagini pe care momentan nu pot sa le downloadez. Maine iesim in probe pe mare, ne intoarcem, facem aprovizionarea si plecam in traversada. Abia astept- Nu-mi incap in piele!
Teatrul de operațiuni
Sambata dupamiaza am plecat din Guadeloupe si pana noaptea am urmarit in tribord tarmul inalt al insulei, cu varful vulcanului. Am facut de unul singur ultimul cart al noptii, numai bine ca sa prind apusul de luna si rasaritul de soare. A doua zi a inceput cu vant slab, apoi soarele si-a facut de cap astfel ca pe la pranz ne-am tras in prova, la umbra velelor unde skipperul ne-a tinut o lectie despre coordonate. Seara am preparat o salata orientala si am avut placerea sa navigam cu vele cu 7 noduri, ceea ce e o senzatie foarte placuta. In timpul noptii vantul a picat din nou astfel ca dimineata a trebuit sa pornim motorul. Impreuna cu Constantin am facut mici reparatii la sarturi, urcand cu schimbul pe catarg. Desi marea nu e prea agitata, dimineata am avut rau de mare si dupa ce am facut curat dupa mine, skipperul m-a trimis la culcare. Dupaamiaza eram deja OK. Am incercat sa navigam cu vant dar ne-am tarat jalnic. Se obisnuieste sa se ureze celor ce pleaca pe mare vant bun din pupa, dar va spun eu ca vantul din pupa nu e prea bun, iti flutura numai velele! Noaptea am pornit din nou motorul si de atunci o tinem tot asa, navigand cu 5 noduri. Nu e cea mai tare senzatie, dar merge si asa rau. Azi dimineata trei delfini s-au jucat cateva minute la prova noastra, in plus am vazut destul de des pesti zburatori.
Prima parte a calatoriei s-a incheiat cu o escala in Antilele Olandeze, in insula Aruba, autointitulata (daca e sa ne luam dupa ce scrie cu litere marunte pe fiecare numar de inmatriculare a autoturismelor) "one happy island". Pana sa o vedem pe harta si sa ne vina ideea de a opri pentru o scurta escala, habar nu aveam de insula asta, insa o gramada de lume stie de existenta ei, dovada traficul aerian intens ce desarta valuri de turisti. Este foarte frumos si foarte scump pe insula: hoteluri care mai de care, plaje cu nisip alb si ape in cele mai incredibile culori, windsurf si catamarane de inchiriat, ture de agrement cu submarinul sau elicopterul si cate si mai cate. Noi am inchiriat o masina si ne-am dus sa vedem farul din nord si parcul natural Arikok, cu padurea lui de cactusi, dunele de nisip alb si falezele de care se sparg talazurile nervoase. Am vazut prin calatoriile mele multe peisaje dar niciodata la aceasta latitudine asa ca a fost ceva aparte, foarte exotic. Dupa doua zile in care ne-am primenit cu bai in mare, dusuri, pizza si diverse coctailuri, am plecat din nou pe mare. La iesire din port, din cauza derivei am ajuns la apa mica unde ne-am impotmolit, dar intinzand velele si culcand yachtul am reusit sa scapam. De asta data aveam vant puternic si in urmatoarele zile am fugit cu peste 7 noduri, ceea ce e in stare sa aprinda oricui entiziasmul si pofta de navigatie. Viata pe un yacht nu inseamna nicidecum trandavie asa ca mereu avem cate ceva de facut, de la adunat parame, la alimentat motorul cu motorina din canistre, scos apa din santina, gatit, aranjat velele, spalat vasele, facut de cart, notat periodic in jurnalul de bord, facut manevre pentru evitarea vapoarelor si abia apoi plaja sau discutii in umbra velelor.
Parcul natural Arikok
A doua parte a calatoriei, din Aruba la Colon a fost mai palpitanta. Deoarece vantul a fost in mare parte favorabil, am navigat preponderent cu vele, pornind motorul doar pentru a incarca acumulatorii. In ultima zi au aparut din nou delfinii, jucandu-se in fata etravei. Intr-o noapte un peste zburator a aterizat pe punte unde l-am gasit noi dimineata. Totusi, cu tot confortul de la bord, dupa un timp totul miroase, totul devine cleios si ne gandim tot mai des la urmatoarea marina.
Am ajuns ieri la Colon, portul de intrare in canalul Panama dinspre Atlantic. De aici drumul meu va continua pe uscat fiindca yachtul trebuie sa astepte trecerea prin canal circa 10 zile. marina in care am tras este de cealalta parte a apei fata de oras. Dincolo de cladirea administrativa incepe direct jungla, al carei miros l-am simtit inca de departe, de pe mare. E foarte incitanta insa nu prea gasesc pe unde sa intru! Azi dimineata, in drum spre piscina am descoperit un drum semanand a forestier si cu toate ca eram doar in costum de baie, tricou si sandale, n-am rezistat tentatiei de a ma aventura pe el. Cu mare grija pe unde calc din cauza "autostrazilor" de furnici am inaintat printr-o ingramadeala de plante care mai de care, printre care am recunoscut multe din plantele noastre decorative exotice din apartamente. La un moment dat am dat peste niste ruine napadite de vegetatie, in fapt niste buncare de beton ce candva adaposteau bateriile americane de artilerie ce aparau intrarea in canal. Pe sus niste maimute smotoceau frunzisul nelinistindu-ma in timp ce la sol, fluturi viu colorati aproape ma asigurau ca totul e pasnic. De scarile ce ieseau pe platformele superioare atarnau liane incalcite. Mi-a trebuit ceva timp pana sa imi fac curaj sa ma strecor printre ele. Sus am intrat direct in jungla pe o carare sinuoasa ce m-a scos la mare, pe tarmul napadit de padurea de mangrove.Imi place foarte mult peisajul de pe aici. Noroc ca aveam aparatul foto cu mine!
Dimineata am fost in oras (Colon). La doua intersectii distanta de statia de autobus ne-a oprit un politist inarmat pana in dinti, cu vesta antiglont si statie de emisie. Mi-a spus ca nu e safe ce facem si pana sa ne vina o escorta sa bag aparatul foto in rucsac. In scurt timp au aparut doi politisti pe biciclete, la fel de bine "utilati" si flancati din fata si din spate am pornit sa cutreieram orasul. Orasul e o bomba de la un capat la celalalt, insa foarte pitoresc. Acum puteam sa fotografiez in voie. Internetul merge foarte rau aici asa ca nu voi putea atasa foto decat la intoarcerea in tara. Maine iau autobusul spre Panama City de unde peste 2 zile am zborul catre casa. Pacat ca nu am timp mai mult, sunt aici o gramada de lucruri de vazut!
Am ajuns in Panama City. La Hostel Mamallena nu mai aveau loc dar numai bine am gasit un pat la Hospendaje Casco Viejo (cu 11$). Ceea ce e fain e ca hostelul asta e in partea veche a orasului care este foarte frumoasa. Pentru inceput am mancat o supa de linte la un local de mana a 7-a, cot la cot cu niste localnici, apoi am pornit pe strazi, mi-am luat o prajitura locala si la o terasa o bere Balboa (e o canicula ...). Partea veche merita parcursa straduta cu straduta: a fost foarte incitant, am facut o gramada de fotografii pe placul meu. Acum am revenit la hostel sa-mi mai trag un pic sufletul, apoi plec dincolo, la zgarie nori, in partea noua a orasului. Am incercat sa tratez pentru a merge in padurea tropicala pe traseele de tiroliene dar a picat prost ca distractia asta e tocmai dincolo, in Colon, de unde tocmai am venit. ramane pe altadata. Partea comica e ca Constantin mi-a dat un tricou cu Africa Challenge pe care chiar e desenata Africa si vorbind cu un om care se ocupa de programe outdoor imi spune, nu e periculos prin Panama (prin padure), daca vi din Africa e o nimica toata ;)
Am ajuns acasă! Tura asta a meritat toți banii!
