Marți 18 septembrie 2006
Pentru un concediu de odihnă, programul nostru este cam spartan: la ora 6:30 suntem la marginea stațiunii așteptând autocarul agenției Mita Travel, ce sosește punctual. Ieșim la autostrada Salonic Larisa și până la intersecția cu Litohoro parcurgem un traseu deja familiar. Pândesc cu privirea zona litorală pentru a nu scăpa imaginea cetății Platamonas care, cocoțată în vârful unei coline, se vede bine din șosea. Autostrada coboară în continuare spre sud, strânsă din ce în ce mai tare între lanțul muntos și mare, apoi cotește brusc spre munte prin defileul văii Tembi ce desparte Olimpul de masivul muntos Osa.
Oprim într-o parcare din zona defileului pentru a vizita mănăstirea Aghia Paraschiva (Sfânta Vineri), protectoarea celor cu probleme oculare. Un podeț ne trece de partea cealaltă a râului unde sub un abri stă pitită o bisericuță. Mănăstirea nu are istoric fiind ridicată recent pe locul unde lucrările de modernizare a căii ferate au dus la descoperirea unei icoane. Nu e mare lucru de văzut: toată lumea se spală pe ochi cu apa unui izbuc iar cei ce descoperă micuța grotă cu icoana sfintei la intrare, fac coadă pentru a se strecura unul câte unul până în fundul ei la un mic curs de apă captat într-un bazinet din marmură.
Revenim la autocar și ne continuăm călătoria încă câțiva km, până într-o altă parcare (dotată de astă dată cu restaurant și terasă), unde oprim pentru micul dejun. Foamea nu ne dă ghes așa că ne aventurăm să traversăm autostrada spre o veche capelă din piatră pe care am zărit-o înainte de oprire. Sărim un gard încropit din tinichele ce zornăie asurzitor și străbătând un teren minat cu îngrășăminte naturale ajungem în preajma capelei înconjurată cu schele, ce sugerează că e în plin proces de renovare, deși nu e nici picior de calfă prin prejur.
La întoarcere descoperim printre vegetația dezordonată tolerată ca sprijin și întărire a gardului alarmă câțiva pomi încărcați cu rodii sângerii din care culegem entuziaști în ciuda faptului că fructele sunt ... verzi!
