Suntem preluați de autocar și după un ocol al Grădinilor Naționale suntem depuși lângă stadionul de marmură în fața căruia rămâi mut. Desigur, ca și în cazul altor lucrări care-ți închid gura și acesta este antic așa că nu are la mijloc un teren de fotbal ci doar o pistă de alergări de un stadiu lungime (de unde actualul termen, stadion). Profitând de faptul că nu mai suntem în stare să mai comentăm ceva suntem îmbarcați în autocar și scoși din capitală cu viteza maximă pe care-o permite autostrada la această ora de vârf.
Stadionul de marmura - imagine de pe Google Earth
Obosiți de atâta plimbare și de atâtea minuni privite cădem într-un somn purificator până la Termopile unde debarcăm la monumentul închinat celor 250 de spartani care au pierit până la unul măcelăriți în încercarea de a ține sub control îngusta trecătoare dintre versantul muntos și mare. Persanii lui Xerxes au trecut dar jertfa spartanilor ia întârziat atât cât să le permită atenienilor să evacueze orașul și să-și pună flota la adăpost ... din păcate linia de înaltă tensiune a trecut și ea prin spatele persanilor și îmi intră în cadru.
După ora 21 ajungem din nou în Paralia Katerini și după ce autocarul se cam golește ne lăfăim cale de câteva străduțe pe cele mai bune locuri, numai așa, să crape de ciudă geamurile alea aburite pe care nu am văzut bine o grămadă de lucruri.
