inapoi

  Jhansi - Khajuraho
Khajuraho - templele din vest

     Azi dimineata (luni) ne-am trezit din nou devreme si am luat-o spre gara unde (conform informatiilor culese de la biroul unei agentii de turism) incepind cu ora 7 trebuie sa avem autobus din ora in ora spre Khajuraho. La fata locului informatia pare sa fie adevarata doar partial, in sensul ca primul autobus pleaca la ora 11. Am pierdut prea mult timp in Jhansi si daca plecam spre Khajuraho doar la prinz, avem toate sansele sa pierdem si aceasta zi pe drum. Mai exista varianta taxiului dar acesta este prea scump (1900R, cam 1.000.000 lei vechi). Ce sa facem? Tot umblind pe peron pisati la cap de un taximetrist care ne cunoaste destinatia, dam peste un alt grup de 4 europeni cu care fuzionam instant. Se pare ca sforicica colorata ce ne-a fost legata la Templul Maimutelor la mina dreapta, in semn de noroc, chiar ne-a adus noroc, caci din cei 4 doar 2 merg spre Khajuraho si sunt de acord sa luam impreuna taxiul.

     Episodul doi inseamna tocmeala. Deja o multime de oameni stiu ce vrem si fara sa-i intrebe nimeni asista la spectacol ca la noi lumea in piata urmarind alba neagra. Ne-am propus cel mult 400R pe caciula si in cele din urma (dupa ce am mimat de citeva ori ca plecam de linga masina si terminam tirguiala) soferul a acceptat.
Pornim spre Khajuraho pe acelasi drum pe care cu o zi in urma mergeam la Orchha, la ora la care razele piezise ale soarelui se strecoara prin frunzisul copacilor de pe marginea drumului, desenind traiectorii drepte prin fumul sau ceata albastruie ce sta lipita la sol. Calatorim cu o TATA, masina de fabricatie indiana, probabil sub licenta TOYOTA, pe soselele indiene, cind bune, cind rele.
     E momentul potrivit pentru a detalia putin subiectul circulatie. In India exista doar 2 reguli de circulatie: una vaga - care spune ca in principiu se circula pe stinga, deci ca la englezi, si cealalta cu valoare suprema - ca poti sa circuli cum vrei numai sa nu lovesti pe cineva. Asadar nu exista prioritate (primul venit, primul servit). Daca ai intrat pe sosea, nu te mai intereseaza ce se intimpla in spate, cine vine de acolo te va feri cumva. Claxonul e cuplat cu motorul: cit motorul se invirte, claxonul functioneaza. Poate vi s-ar parea super enervant, dar nu e deloc asa. In lumea noastra cind o masina claxoneaza, vrea sa spuna ceva de genul: "bai timpitule, aici eu am prioritate" sau "vezi ca mi-ai taiat fata". Mi se pare normal ca atunci cind cineva te claxoneaza sa ti se ridice un pic tensiunea, dar in India chestiile astea nu au valoare. In India, cind o masina claxoneaza  vrea sa spuna doar ca e acolo pe sosea si dac te tragi 10 cm are si ea loc sa treaca pe linga tine.

     In prima zi la Khajuraho am fost sa vizitam un complex de temple hinduse construite prin anii 1070, faimoase pentru sculpturile erotice cu care sunt impanate. Dupa reclama care li se face ai zice ca toate sculpturile trateaza aceasta tema, dar nu e deloc asa, doar putine (sa zicem 5%) corespund, restul infatiseaza viata de zi cu zi. Dar templele sunt deosebite si sunt chiar frumoase, in ciuda stilului extrem de incarcat.
     Seara am facut "shoping" pe la tarabe si cu asta basta.