Miting aviatic
Moscheea perlă
Palat din marmură
Fascinantul joc al luminii
Gresia roşie ... comună
Prin casele bogaţilor
Palatele mogulilor ... arată altfel decât palatele din imaginaţia mea şi din desenele Walt Disney! În climatul Indiei unde vara mercurul termometrelor urcă uneori chiar peste 40 de grade un palat e o platformă umbrită de un acoperiş susţinut de nenumăraţi stâlpi şi nenumăraţi/2 arcade, una mai traforată ca alta, mai rotunjită sau mai colţuroasă, din gresie sau din marmură. Îmi închipui că printre coloanele astea stăteau mogulii pe tronuri sau sub baldachine, ventilaţi cu frunze late de către slujitori, mâncând smochine şi bând ... apă, că ceaiul a venit pe vremea englezilor! Citeva panouri din marmură, traforate cu motive florale, umplu golul dintre câteva arcade, închipuind un soi de încăperi ce dau construcţiei o oarecare intimitate. Interesant e că aceste panouri funcţionează ca nişte oglinzi transparente în sensul că vrând să priveşti prin ele de afară, de la lumină, ţi se par opace, pe când privite din interior, de la intuneric, par transparente. Binenţeles că toate aceste clădiri sunt fie insule într-un bazin cu apă, fie înconjurate de canale, sau măcar au privelişte spre bazine. Iar bazinele ... au buza zimţată, în aşa fel încât prin fantele create apa inundă alte şi alte bazinaşe adiacente.
Mai lipsesc mogulii ...
...
şi apa!
Mintea musulmanului pare să fi funcţionat dual: în ansamblu formele construcţiilor sunt simple şi extrem de armonioase însă suprafeţele lor sunt încărcate până la refuz de motive repetitive de parcă cineva le-ar fi creat cu copy/paste. Stăm pe o bancă şi medităm la toate aceste lucruri în atmosfera serafică, de palat. Zgomotele oraşului se aud abia, abia, ca o părere. Acolo, afară, ricşarul nostru muritor de foame încearcă să tragă rupiile de pe turiştii proaspăt picaţi în harababura Indiei iar aici, dincolo de ziduri, în perimetrul atât de vast încât poţi să te crezi în alt oraş, stau mogulii la răcoare filosofând la rostul vieţii şi desfătându-se cu poezii ... sau mai rău J Mai facem câţiva paşi pe aleile parcului, trecem pe lângă o minusculă moschee albă (Moti Masjid – moscheea perlă), apoi mă las vrăjit de spectacolul unor veveriţe vărgate de care e plină toată India, de acvilele ce se rotesc cam fără chef pe deasupra şi de evoluţiile unui stol imens de porumbei ce execută sincron câteva numere pe care nu le-am mai văzut decât la mitingurile aviatice. Într-un colţ de fort, un restaurant e în plină decorare cu ghirlande din hârtie colorată şi urări de „Hapy new year!” – ce ciudat, e aproape vară! Ansamblul mai beneficiază şi de două clădiri cu funcţionalitate de muzeu în care nu zăbovim prea mult deoarece vitrinele şi explicaţiile ghizilor ne fac creierii varză: ne place mult mai tare să ne lăsăm impregnaţi de percepţia realităţii iar mie, cel mai mult, să fac fotografii. În treacăt prin muzeu reţin totuşi marea varietate şi mai ales forma sofisticată a vechilor arme de luptă: cred că atunci când le venea rândul se măcelăreau cum se cuvine, asta negarantând cu nimic succesul, dovadă că fortul a fost totuşi cucerit de persani ce au plecat acasă cu tronul mogulilor, aşa numitul Tron al Păunilor, cu tot cu diamantul Koh - i – Noor cu care era ornat!
Sala de audienţe
De aici s-a furat Tronul Păunilor