Menu-ul de Revelion :)
Masala dosa
După episodul nefericit cu primul ricşar, nu ne prea vine să repetăm experimentul. Hotărām s-o luăm pe jos şi străbatem cāteva ulicioare pānă ce nimerim din nou īn bazar şi ne e clar că ne-am rătăcit. Totul e atāt de bălţat īncāt īn ciuda simţului de orientare, nu sunt īn stare să recunosc străzile pe care am venit cu cāteva ore īnainte. Nu avem ce face şi hotărām să apelăm totuşi la o ricşă.
-Hai cu ăla, ochesc eu unul
-Nu ăla, nuuu. Uite ce negru e! respinge Cosmi ideea.
-Păi aici toţi sunt negri! Uite-l şi pe celălalt, şi pe celălalt ... toţi sunt la fel!!!
Pānă la urmă ne tocmim cu un puşti ce ne duce pentru 30 de rupii pānă la gară (care e īn drum spre hotelul nostru). Intenţionam să ne cumpărăm bilete de tren spre Jaipur dar biroul de rezervări pentru străini e deschis duminica doar pānă la prănz, aşa că amānăm pe a doua zi. Mai departe mergem pe jos şi la ora cānd seara se lasă ajungem la camera noastră drăguţă.
Pānă ce Cosmi se odihneşte un pic, ies peste drum la un internet (20 rupii/oră) şi o oră mai tārziu suntem īn oraş să serbăm revelionul, mai precis īn restaurantul de peste drum. Restaurantul e un fel de cameră 4x4m, plină ochi la această oră cu turişti de toate naţiile. Un băiat cu trăsături tibetane ne aduce un menu şi ne hotărām pentru masala dosa, aşteptānd amuzaţi să vedem ce-am comandat: peste 10 minute īn faţa noastră stau 2 clătite crocante umplute cu niste legume condimentate, asezonate de-a roata cu trei farfurioare cu sosuri picante de diferite culori. Nu ştim cu certitudine care e masala şi care dosa īn tot acest ansamblu dar pentru gură chiar nu contează aşa că māncăm tot apreciind gustul preparatelor. Īn final, odată cu nota de plată tibetanul nostru ne aduce o cutie īn care descoperim cāteva soiuri de seminţe dulci şi vag mentolate din care ne servim cu o linguriţă pentru curăţirea şi reāmprospătarea gurii, apoi ne retragem la hotel pentru duş, film şi trecerea īn anul 2007.