Gata, ieşim din nou în stradă şi fiindcă hotelul nu e prea departe renunţăm să oprim vre-o ricşă şi o pornim pe jos pe traseul deja cunoscut, printre maşini, oameni şi animale, printre străzi înguste pe care în văzul tuturor localnicii gătesc mîncare sau îşi fac pur şi simplu nevoile, fără cea mai mică jenă, cu alte cuvinte trăiesc ... normal! E momentul să compar din nou acest colţ de oraş indian cu plicticosul şi banalul oraş englezesc, prea mult asemănător cu oraşele noastre. În fapt este ceea ce am căutat venind aici pe cont propriu: turiştii vre-unei agenţii nu vor intra niciodată în această junglă, la prima vedere înspăimântătoare, în care totuşi încep să mă simt în siguranţă.
Urcăm în camera de hotel să ne spălăm apoi dăm fuga înfometaţi la restaurant. În timp ce Cosmina încearcă să suplinească lipsa pâinii cu o porţie de paste (trecute în menui ca „Bolgonese” J), eu optez pentru un excelent pulao vegetarian, româneşte spus, un fel de ritzi-pitzi galben de condimente. Binenţeles că nici pastele Cosminei nu au scăpat de condimentele indiene aşa că stingem totul cu un lassi de banane (iaurt mixat cu brânză dulce şi banane – excelent!!!)
Ieşim din nou în stradă pentru o scurtă incursiune by night. Majoritatea magazinelor s-au închis dar lumea mai forfoteşte încă pe străzi. Chirciţi lângă o sobiţă montată pe trotuar nişte indieni prăjesc chapati, nişte plăcinţele din aluat nedospit, folosite ca pâine. Mi-ar place să-i fotografiez dar blitzul ar strica naturaleţea actului culinar şi în final renunţ.
Seara se consumă cu mult aşteptata oră la internetul din colţul străzii (20R): în ţară a nins, în Iraq Sadam Husein a fost spânzurat, iar la New Delhi ceaţa ce a persistat toată ziua a ţinut zborurile la sol.
Mâine plecăm spre sud.