Templul maimuţelor
Ultimul obiectiv al zilei este valea şi templul maimuţelor, situate la marginea de est a oraşului. Îl abandonăm pe Mahomed la poalele unei coline şi pe un drum pietruit urcăm pantele aride, printre arbuşti piperniciţi la umbra cărora se zbenguiesc maimuţe agile, greu de fotografiat. Pe culmea dealului dăm peste un ashram micuţ în faţa căruia doi yoghini vorbesc cu voce scăzută iar puţin mai departe zărim templul maimuţelor. Ne desculţăm la intrare şi din 10 paşi facem ocolul prin curtea minusculă, înghesuită pe marginea abruptului ce dă spre oraş. Sub arcada templului de 10 mp pare să doarmă un bărbat. Intrăm. O femeie în sari ne îndeamnă să punem câteva rupii la picioarele unei statuiete apoi taie niste sfoară bicoloră dintr-un ghem, ne-o înnoadă la încheietura mâinii stângi în semn de noroc şi cu degetul muiat într-o cutiuţă cu pastă ne marchează pe frunte ochiul lui Shiva. Gata. Facem cale întoarsă prin faţa yoghinilor, apoi coborâm drumul pietruit pe care se zbenguiesc maimuţele, în urma unei femei cu brăţări masive din argint la gleznele picioarelor.
Ochiul lui Shiva
Ne este foame, soarele puternic şi mulţimea ne-au toropit aşa că nu visăm decât să ajungem la hotel. Nici Mahomed nu pare prea în chef. În parcarea hotelului îi scriem o recomandare în limba română în faimosul lui caiet, achităm serviciile din cele două zile şi schimbăm cărţile de vizită. Mahomed iese în stradă iar noi luăm cu asalt restaurantul cu autoservire.
Seara se consumă în biblioteca hoteluilui unde frunzărim un ghid Lonely Planet gros cât Micul Dicţionar Enciclopedic. Cartierul în care ne aflăm are aerul unei înfundături aşa că renunţăm repede să batem străduţele învecinate şi ne întoarcem în cameră pentru împachetarea bagajelor şi duş. Adio Jaipur, mâine plecăm spre Agra.
La bibliotecă