După ce ne-am săturat de cascadă (cu greu), am pornit înspre Rejkyavik. Închideam astfel cercul dar înainte de a preda mașina și a rămâne cu rucsacii în spate am mai vizitat un obiectiv ciudat: plaja termală. Cu toate că era o zi caldă, cu soare plin (23C), una din cele mai calde zile din an și cu toate că era vorba de plaja termală și nu de una oarecare, nimeni nu făcea baie în mare. Destul de repede ne-am prins că bazinul circular în care se îmbăiau niște puști era plin cu apă termală ce se scurgea după un parcurs de numai câțiva metri în mare.
Cu asta am cam terminat. Am predat mașina și am luat-o agale prin centru, întrebându-ne unii pe alții ce ne-a plăcut mai mult. Cosmina fusese cucerită de iceberguri, Claudia își făcuse damblaua cu Husavikul, Grasu nu ratase cea mai mare peșteră în lavă și doar eu stăteam pe gânduri ...
-Ce te tot gândești? mă ia Grasu. Âie âi-a plăcut monumentul.
Nu era prea funny să ne preumblăm cu rucsacii în spinare așa că am găsit repede un substitut: vulcano house. Nu era prea departe și ne-am orientat repede. În localul special amenajat am admirat o colecție de pietre și am urmărit două filme tematice.
Până ce prietenii mei au mai rămas în casa vulcanului la o prăjitură, am fugit peste drum, tocmai în port.
