În curând ieșim din nou de sub plafonul de nori. În stânga noastră sunt munții pe văile cărora curge ghețarul. La baza unei limbi a ghețarului am găsit un lac imens pe care iceberguri albe pluteau ca albușurile spumă din laptele de pasăre din copilărie. Scăpasem de vremea rea și într-o liniște deplină ghețurile se topeau la soare sub privirile mute ale turiștilor. Doar gheața ce se surpa câteodată și ușoara ciocnire a ghețurilor asigurau un ușor zgomot de fond. În preajmă temperatura era mai scăzută și aerul parcă mai tăios.
