Plecăm. Ieșim din Hofn dar n-apucăm să luăm viteză căci prindem repede un drum lateral pe care coborâm la mare, lângă un far de beton urât și insipid.
Nisipul negru e fascinant. Vântul creează mici valuri, dune, ca în deșert. Lăsăm mașina într-o parcare, lângă o mină marină ce și-a ratat cariera și plecăm să căutăm niște ruine pe care le știu de pe Google Earth.
Trebuia să dăm peste niște clădiri din beton dar în mijlocul ceței am găsit un vechi fort de lemn. Un panou interzicea vizita și fotografiatul dar n-am rezistat tentației, mai ales că printre buștenii din gard am zărit 2-3 oameni înauntru, după toate aparențele turiști, ce se plimbau curioși cu aparatele în mâini.
Iată și clădirile pe care le căutam! Repede ne-am dat seama că "stâncile" care le acopereau constituiau decorul pentru un film sau în ultima instanță doar o modalitate de a le masca.
