Înapoi

             

Pentru cei formaţi pe crestele Carpaţilor  româneşti, Pirineii sunt o posibilă opţiune. Sunt doar cu puţin mai înalţi decât munţii noştri, etalând piscuri de 2800-3400m şi exceptând turele de iarnă, nu ridică probleme tehnice, doar că distanţele pe verticală sunt remarcabile astfel că îţi trebuie o minimă condiţie fizică pentru a-i aborda. Faţă de celebrii Dolomiţi nu sunt atât de prinşi în chingile civilizaţiei astfel că străbătându-i cu cortul în spate te poţi bucura pe deplin de liniştea unei căldări glaciare, de ropotul unei cascade sau de spectacolul vulturilor şi al marmotelor. Mai mult ca orice însă, sunt grandioşi şi cel mai bine realizezi asta în prăpăstiile canionului Ordesa sau în imensul circ Gavarnie.

  Vârful Cilindro de Marbore 3328m (stânga) şi Monte Perdido 3355m (dreapta)

 

De ce Ordesa 

Fără îndoială, pentru spaţiul montan, Ordesa este un superlativ comparabil ca nume cu Veneţia, Roma sau Barcelona. În 16 august 1918 a fost înfiinţat Parcul Naţional Ordesa - Monte Perdido ce poate fi parcurs fără taxe de intrare, oferind peisaje grandioase. Amenajările parcului sunt făcute cu mult bun gust şi discreţie încadrându-se perfect în cadrul natural. În plus Ordesa oferă un bun loc de pornire spre vârful Monte Perdido 3355m (ca înălţime al doile vârf din lanţul Pirinean, după Aneto – 3404m) şi mai ales, prin impresionanta Breşă Roland, spre Circul Gavarnie (Franţa), cu a lui Grand Cascade de 422m.

       

Canionul Ordesa	Vârful Monte Perdido	Breşa Roland
Cascada Mare din Gavarnie

Costuri 

În perioada de vară, costul unei ture de 10 zile prin masivul Ordesa se ridică la aproximativ 500 Euro/om. În mare, cheltuielile noastre au fost:

210 Euro – avion

70 Euro – transferuri la şi de la aeroport

80 Euro – transport prin Spania (pe siteul www.alosa.es găsiţi mersul autobuselor cu tot cu costuri)

50 Euro – cheltuieli de cazare

restul – diverse, mâncare, apă, echipament etc.

 

Acces 

În primul rând pentru români Pirineii nu necesită viză, fiind situaţi în spaţiul European, la graniţa dintre Franţa şi Spania.

Datorită distanţei mari faţă de România se recomandă zborul cu avionul până la Barcelona, de unde cu 3 autobuse (Barcelona-Huesca-Sabinanigo-Torla) se ajunge în Torla, ultima localitate înainte de munte.

Torla este un sat minuscul deservit de o singură cursă auto/zi aşa că planificarea călătoriei trebuie făcută cu atenţie. Mersul autobuselor (trenul ocoleşte mult) se poate consulta pe www.alosa.es, un site excelent ce ne-a furnizat informaţii 100% adevărate. Atenţie!!! Autobusele nu iau pasageri decât în limita locurilor disponibile pe scaune, iar cursele de Huesca sunt destul de aglomerate astfel încât nu e o precauţie lipsită de sens să vă procuraţi bilete din timp, chiar cu o zi înainte, în cazul în care v-aţi programat câteva zile de vizită prin Barcelona (pentru a vizita pe îndelete Barcelona vă sunt necesare măcar 3 zile). Autobusele spre Huesca pleacă din autogara Sants situată lângă principala gară feroviară Sants Estacio la care se ajunge lejer cu metroul (linia L3, verde, staţia Sants Estacio).

Din Torla pleacă autobuse din 15 în 15 minute spre Pradera Ordesa (poiana Ordesa), punctul de intrare în Parcul Naţional (ieşiţi cu ¼ mai ieftin dacă optaţi pentru un bilet dus-întors).

 

Ultimele cumpărături

 Strada principală din Torla

Ultimele cumpărături le puteţi face în Torla. Torla este un mic sat de munte, foarte cochet, cu vechi clădiri din piatră sau cu altele noi, imitându-le foarte bine pe cele vechi. Aici găsiţi camping, restaurante şi hostaluri dar şi magazine alimentare sau cu echipament montan. Pâinea din Torla (baghete lungi) este bună – nouă ne-a rezistat o săptămână (în pungă) fără să mucegăiască sau să se altereze. Tot aici găsiţi butelii pentru primus, cu sau fără filet (nu e voie să le aduceţi de acasă pe avion) şi ghiduri montane şi hărţi pe alese (în franceză, spaniolă, engleză).

 

Prezentarea masivului 

În zonă există 4 zone mari de interes:

1. Canionul Ordesa
2. Canionul Anisclo
3. Vârful Monte Perdido
4. Breşa Roland/Circul Gavarnie

 

Canionul Ordesa – principalul obiectiv

Este o vale lungă de câţiva km, largă, străjuită de pereţi uriaşi (800m). Principalul traseu porneşte din Pradera Ordesa şi urmăreşte talvegul văii râului Arazas până în circul Soaso unde valea se termină în faţa cascadei Cola de Cabalo. Până aici însă se trece pe la numeroase alte cascade foarte spectaculoase, pe o potecă (alee) facilă ce are excelente derivaţii şi puncte de belvedere foarte bine alese. De asemenea, urmând aleea se trece de la pădurea de joasă altitudine (1300m) la păşunea alpină (1800m).

  Canionul Ordesa 

Canionul se poate parcurge şi la înălţime, pe la jumătatea pereţilor, pe brâuri numite faja. Traseul de pe versantul stâng (geografic) nu prezintă nici-o dificultate tehnică (Faja de Pelay), însă cele din versantul drept, în zona numită Cotatuero trec printr-o zonă aeriană amenajată cu “clavijas”, un fel de via ferrata ce nu e deloc dificilă dar care din cauza verticalei foarte mari se parcurge cu asigurare (ham şi lonjă).

            Vârful Monte Perdido – cel mai înalt din masiv, 3355m

Se poate aborda pe 2 căi diferite, pornind de la refugiul Goriz, 2160m.

A. Se urcă pe cărare până la lacul (ibon) Lago Helado de unde se prinde o muchie ce ne scoate pe vârf. Pentru ultima porţiune cu zăpadă sunt necesari pioleţi şi colţari, până în luna iulie.

Vârful Monte Perdido (dreapta) - se urcă prin dreapta jgheabului cu zăpadă

B. Se pleacă de la refugiul Goriz uşor ascendent pe buza canionului Odesa până în şaua de sub Vf. Collado Arablo după care se trece prin şa pe sub Torre de Goriz, se urcă în creastă pe Punta de las Olas ţi se urmează creasta ce culminează cu Monte Perdido.

            Breşa Roland/circul Gavarnie

Creasta principală din zona Ordesa este foarte accidentată aşa că nu există traseu de creastă, ba mai mult, trecerea dintr-o parte în cealaltă (Spania/Franţa) nu se poate face decât prin două locuri: Breşa Roland şi trecerea Tucarroya.

De pe Monte Perdido se vede spintecătura Tucarroya deasupra lacului

  Breşa Roland văzută dinspre Franţa

Breşa Roland este o uriaşă strungă, o poartă e 100m înălţime deschisă în peretele crestei.

 

Linkuri utile

1. Tură în Aneto - Ordesa descrisă pe siteul Ursul Trubadur (acolo am găsit şi noi o grămadă de informaţii folositoare - le mulţumim pe această cale)

http://ursultrubadur.ase.ro/modules/news/article.php?storyid=242

2. Mersul autobuselor -  www.alosa.es, un site excelent ce ne-a furnizat informaţii 100% adevărate.

3. http://www.renfe.es – mersul trenurilor din Spania (RENFE SA)

 

                       Dorin Chiş - august 2008                                         

Înapoi