Diversitatea
O mie de zile într-un loc nu sunt cu nimic mai bune decât primele trei, sau cum se spune simplu, orice minune ține trei zile. Adevărul este că oricât de frumos ar fi într-un loc, după câteva zile devine plictisitor. Secretul unei călătorii reușite stă în diversitate.
Într-o iarnă am fost pe Stromboli. Aflând că vulcanul este activ, ni s-a părut o idee bună să mergem să-l vedem. Insula omonimă este constituită din conul vulcanului ce iese aproape vertical din apele mării Tireniene, lăsând loc cu greu satului ce oferă singurele opțiuni de cazare. Am sosit în insulă într-o seară, cu cursa regulată de feribot și am găsit destul de ușor casa Gabiano unde aveam rezervare pentru două nopți. Abia ajunși, gazda ne-a informat că prognoza meteo cu vânt puternic și valuri mari face improbabilă venirea feribotului în următoarele zile, și așa a și fost. Insula, vulcanul, marea și casa s-au dovedit extraordinare, însă după câteva zile de recluziune eram sătui de ele ca de mere acre, visând doar ziua în care vom părăsi acest loc paradisiac.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Pont: obiective de natură diversă
În faza de concepere a planului de călătorie e bine să avem în vedere găsirea obiectivelor de natură diversă. Vizitarea continuă a unor orașe, biserici și muzee poate deveni obositoare. O bună idee este de a combina obiectivele antropice și culturale cu obiective naturale. Părăsirea orașelor în favoarea unor parcuri naturale sau chiar a sălbăticiei poate aduce un plus de diversitate.
Aplicație: călătorie în Portugalia.
Un email venit de la prietenul portughez semnala câteva locuri interesante:
„În Porto merită vezitate gara Säo Bento, librăria Lello, Ribeira pe malul râului cu podul D. Luis I, biserica și turnul Clerigos, eventual Palatul Bolsa. Dacă vă place vinul de Porto puteți lua o cină cu degustare în unelele crame din Gaia, iar dacă sunteți pregătiți să pedalați peste dealuri, o modalitate practică de a ajunge pe malul mării este să închiriați biciclete.
Din Porto puteți face o vizită în Guimarães, un oraș frumușel cu castel medieval (și palatul „Paco de Ducos”).
Spre Lisabona… depinde dacă o să închiriați mașină sau o să mergeti cu autobuz/tren. Aveiro e frumos de vizitat pentru câteva ore, iar orășelul Obidos e un oraș fortificat ce merită văzut. Nazare e un orășel pe coasta Atlanticului ce nu vă reține mai mult de câteva ore. Oferă o vedere uimitoare de sus și e renumit ca locul cu valurile cele mai mari, căutate de surferi.
În jurul Lisabonei, Sintra merita o zi pentru castelul Pena, iar în Lisabona puteți sta două zile pentru turnul Belem (cu prăjiturile Belem – custard cake ymmm), pentru mănăstirea Jeronim, castelul Sf. Gheorghe și cartierul arab Alfama.
Nu știu dacă puteți coborî până în Algarve, fără să devină obositor. Cam în 2-3 ore se ajunge cu trenul în Portimao și Lagos, două localități frumoase pe malul mării unde, de obicei, e mai cald și însorit. ”
Pe lângă toate acestea am mai găsit interesant castelul templierilor din Tomar și mănăstirea Batalha însă riscam să ne saturăm de arhitectură și am căutat alternative în zona obiectivelor naturale. Câteva imagini descoperite pe Google Earth m-au convins asupra frumuseții capului Peniche, iar reclamele Parcului Natural Serras de Aire e Candeeiros m-au convins să adaug itinerariului vizitarea măcar a unei peșteri din cele patru amenajate turistic.
Aveam așadar două orașe deosebite (Porto și Lisabona), un oraș fortificat (Obidos), o localitate lacustră (Aveiro), trei castele (Guimarães, Tomar și Sintra), trei mănăstiri (Batalha, Alcobaca și Jeronim), o fortăreață (Peniche), o peșteră (Alvados), câteva peisaje de coastă (Peniche, Lagos, Portimao) precum și experiențele culinare. Eram satisfăcut.
Organizarea obiectivelor
Dacă până acum am colecționat obiective oarecum la întâmplare, a sosit momentul să facem puțină ordine. Primul criteriu și cel mai important este localizarea acestora fiindcă obiectivele plasate departe de itinerariul nostru fie vor fi eliminate din listă, fie vor determina modificarea itinerariului. În acest moment e cazul să apelăm din nou la hartă și să operăm la modul vizual.
Pont: lucrul în Google Maps.
Dacă în vechiul atlas școlar nu găsiți vreo localitate obscură, am o veste revoluționară: Google Maps are hărți detaliate și gratuite pentru întreg globul. Mai mult. Pe baza unui cont Google puteți să personalizați aceste hărți creind puncte de interes și rute, urmând să le salvați pentru consultarea lor ulterioară sau pentru inserarea în propriul blog.
Aplicație: călătorie în Portugalia.
Blogul www.proexpeditio.org în care îmi public impresiile de călătorie acceptă inserarea hărților din Google Maps, drept pentru care, anticipând necesitatea ulterioară a acestor am creat o hartă „Portugalia” pe care am început să plasez obiectivele de interes. Am început prin plasarea marcatorilor în orașele în care aveam zborurile (Porto și Lisabona), apoi am adăugat Guimarães, Aveiro, Batalha, Alcobaca, Alvados, Tomar, Nazare, Peniche etc.
Fara a sugera o ierarhizare valorica a optiunilor, trebuie mentionat ca exista o binevenita diversitate in alegerea criteriilor de selectie a unei destinatii de vacanta.
Nu este nici rusinos, si nici un motiv de lauda, faptul ca ceea ce cautam in aceasta etapa a vietii nu se afla, nici in muzee, nici in centre urbane, nici printre ruine cu ecouri istorice, ci direct in natura, cat mai departe posibil de prezenta umana. Evident, accesul la aceste “spatii libere”, care se raresc pe zi ce trece, este din ce in ce mai anevoios si costisitor.
Nu stiu cu ce am putea contribui la colectia de impresii utile acestui manual de calatorie specificand ca alegem o destinatie, sau obiective, cautand locatii cat mai izolate, sau un traseu ce implica un “mars” permanent… 🙂
Mai ales ca alegerea unei destinatii izolate implica, de cele mai multe ori, optiuni mai putine in alegerea unui anumit zbor, sau a modalitatii de “insertie” in teren. In astfel de situatii zbori atunci cand exista zborul respectiv si platesti atat cat poti fara sa dai faliment. Sunt destinatii unde reusesti sa ajungi pentru ca nu investedti in altceva gen case, masini, bijuterii si sunt si destinatii unde, desi continui sa visezi, nu vei ajunge niciodata pentru ca nu exista bugetul nucesar.
Ar putea fi mentionat si faptul ca o calatorie are in primul rand o valoare emotionala imposibil de convertit intr-o moneda. Ne ducem “acolo” pentru a imparti irepetabile clipe de viata si pentru a cimenta puntile ce ne tin impreuna, nu pentru a bifa obiective turistice validate de consensul societatii. O noapte cu ploaie si vant intr-un cort la cateva zeci, sau sute, de km departare de orice asezare, sau arsita unei dune de nisip alunecata in afara istoriei, banchiza de gheata, valul, sau poteca printre lianele unui coltz de jungla, ofera optiunea “calatoriilor verticale” in esenta a ceea ce suntem ca indivizi si ca echipa, mult mai intens decat vizitarea unui faimos “obiectiv turistic” si asta ne determina sa alegem echipamentul care ni se pare Cel mai potrivit.
Desigur ca pare ironic, dar, spre exemplu, intr-o tura terestra in care vrem sa strabatem cateva mii de km, nu ne putem permite sa alegem o masina economica de litraj mic inchiriata de la o companie multinationala si trebuie sa optam pentru “un utilaj” specializat pentru traseul ales inchiriat de la o companie mica orientata catre astfel de trasee si abordari.
Si in punctul asta ma opresc din scris, Kirule, intrabandu-ma inca o data daca experienta noastra se poate traduce in ceva cu adevarat util cititorilor. Sigur ca ar fi cate ceva de povestit de pe o poteca sau alta, dar povestile nu prea isi au locul intr-un manual menit sa adune indrumari concrete.