După ce am muncit trei ani la construcția canoei (https://www.revistadinlemn.ro/2018/04/25/constructia-unei-canoe/), a sosit și vremea să ne bucurăm de ea. Împreună cu Cosmina și Vasile am plecat la Tisa într-o ieșire de două zile în care ne-am propus să ne relaxăm în natură, să citim și să jucăm go.

Povestea în varianta 3B: Basil, Baghera și Balena

La vamă am fost solicitați să deschidem portbagajul: de unde să știe poliția de frontieră că Gringo se ascundea în pântecele Balenei? Atunci când am optat pentru canoe am potrivit lucrurile în așa fel încât să intre în ea un caiac Wood Duck, astfel că atât în atelier cât și pe barele mașinii spațiul e folosit la maxim.

Matrioska nautic

În două ore ajungem la Tiszafured si după o gustare dăm bărcile la apă. Cosmina îl ia pe Gringo iar eu cu Vasile ne îmbarcăm în Balenă. Avem cu noi tot ce ne trebuie pentru bivuac așa că abia așteptăm să lăsăm în urmă zgomotele civilizației.

Cosmina și Gringo

Canoea este o invenție admirabilă, dacă știi cum să o conduci. Abia porniți de la ponton avem de trecut prin strunga îngustă a unui stăvilar, în contracurent cu apa ce se revarsă cu tumult din brațul Tisei. Pentru a nu fi deviați trebuie să ne încadrăm chiar în ax, ceea ce nu ne iese decât la a treia încercare. Pățania e bună pentru a conștientiza că trebuie să lucrăm în echipă așa că instituim un sistem de comenzi care să ne ajute să ne sincronizăm mișcările. Mânuind pagaia mă bucur de priveliștea interiorului din lemn al canoei și mă felicit pentru atenția cu care l-am finisat.

Până la brațul Tisei navigăm în contracurent. E cald. Parcă prea cald. Poate de aia nu ne întâlnim cu nimeni pe râul care altă dată era plin de bărci cu motor. Ieșim de pe Tisa pe un canal strâmt și sinuos ce ne poartă la umbra pădurii, însă cum scăpăm de soare apar țânțarii și colac peste pupăză un copac răsturnat în albie ne barează drumul obligându-ne să ieșim din bărci.

Pe lac

Prin pădure a fost bine, dar odată ieșiți pe lac simțim din plin radiația. E miezul zilei când e mai plăcut să tragi un pui de somn decât să vâslești. Ajungem în scurt timp în Eger Patak, locul ales pentru tabără și debarcăm într-o poiană drăguță.

Go la firul ierbii

Cele mai bune momente pe apă sunt seara sau dimineața, când lumina e mai blândă și apa se liniștește. În așteptarea acalmiei ridicăm cortul, strângem lemne de foc apoi citim sau jucăm go în atmosfera de viață de haiduc întreținută de trilul păsărilor.

Paloșul belenghe-n cui/ Murgul paște-n voia lui…

La 19:30 ieșim din nou pe apă. După cum mă așteptam, căldura s-a muiat, vântul a picat și apa e aproape nemișcată. N-am experiență cu canoea, așa că învăț să vâslesc din mers. Plimb pagaia prin apă și la capătul cursei o folosesc ca pe o cârmă pentru a corecta direcția bărcii. Pare fezabil.

Înserare

Vasile a luat caiacul și, tipic pentru începători, are probleme cu apa ce se prelinge pe padelă. Cu puțină practică s-ar putea obișnui să nu o mai ridice atât de sus în timp ce vâslește, dar tehnic cum îl știm îmi mărturisește că ar prefera să ungă „vâslele” cu vaselină, să nu se mai lipească apa de ele.

Seara pe lac

Prelungim seara la foc. Luna plină luminează împrejurimile ca un far. După culcarea păsărilor rămân doar broaștele să ne facă atmosferă. Cohorte de țânțari ne asaltează, fără să ne lase un pic de liniște. În deltă aveau ora lor în care-și făceau de cap, după care plecau, dar aici au program continuu.

Noapte cu lună plină

Dimineața ies pentru o tură matinală și-l găsesc pe Vasile dormind în canoe. Oare l-au chinuit țânțarii? Îl las să-și facă somnul și plec singur cu caiacul.

Legănat de… vise

Întoarcerea o facem ca să ajungem la ora prânzului la mașină. Pe drumul de întoarcere ne oprim la un foișor și facem o buclă pentru vizitarea unui lac interior.

Panoramă lacustră

Ultimul hop e trecerea stăvilarului ce ne separă de brațul Tisei. De data asta curentul e mult mai puternic astfel că pe lângă forță trebuie să păstrăm un control strict al direcției.

Stăvilarul

La ora 14:30 suntem cu bărcile legate pe mașină și ne întoarcem acasă scărpinându-ne înțepăturile de țânțari. Mi-a plăcut mult canoea, chiar dacă nu pot spune că o stăpânesc la fel ca și caiacul.

Gata de întoarcere

Alte imagini: