De multe ori adulții se ascund în spatele copiilor pentru a-și motiva satisfacerea unor plăceri, începând cu concediile (am plecat la mare pentru copil), continuând cu cumpărăturile (am cumpărat calculatorul ca să nu râdă colegii de el) și terminând cu orice altceva, ca-n celebrul banc: nu că m-ar tenta, dar le-am promis copiilor. Așa și noi, eu cu Traian, am descins pe malul unui lac de altitudine, chipurile, pentru a-i face o plăcere lui Alex care la vârsta descoperirilor vroia să încerce navigația în caiac.

Vesta de salvare și padela erau cam mari pentru tânărul discipol, dar dacă există entuziasm barierele cad. L-am secondat din canoe și în prima oră a cam trebuit să așteptăm după caiacul ce zigzaga fără a-și putea menține direcția, dar către finalul zilei musul padela deja ritmic și mai mult, putea să-și conducă bărcuța acolo unde dorea.

Seara a fost destul de scurtă. Cu toate că am aprins un foc ce îmbia la tihnă, din cauza oboselii acumulate musul a adormit imediat (cu ochelarii pe nas) și nici noi, adulții, nu eram mai fresh.

Dimineața ne-am trezit înainte de 7 și în ciuda frigului și a umezelii am ieșit imediat pe apă ca să mai prindem ceața. Soarele tocmai răsărea de după o muchie împădurită colorând în portocaliu aburii leneși ce se ridicau din lac. Și seara fusese frumos, dar acum era de-a dreptul misterios. Am colindat lacul până la ora la care soarele a prins puteri, apoi ne-am întors în poiană pentru a strânge cortul și a pleca spre casă.

La ora prânzului eram pe șosea. Un accident rutier ne-a blocat o vreme, dar Alex era mulțumit:

-Merită să stai în trafic ca să te dai cu barca!

Alte imagini: