Necesitatea unui plan
Orice lucru necesită un plan!
Fiind născut într-o zodie artistică, am oarecare abilități pentru desen. De fiecare dată când a fost vorba să desenez ceva, am luat coala de hârtie și creionul și m-am apucat de lucru la modul direct, desenând una câte una piesele pe care le aveam deja în imaginație. Mai târziu mi-a fost dat să văd profesioniștii făcând același lucru și m-am mirat că pierd vremea schițând întâi tot felul de linii misterioase și convergente pe care abia apoi le acopereau cu desenul cerut. Comparând lucrările mele cu desenele lor am descoperit că ale mele erau deformate și prea puțin reale, pe când ale lor erau credibile și corecte, ceea ce m-a făcut să îmi schimb părerea și să încep să apreciez procesul de planificare. De atunci stabilirea liniilor directoare ale unui proiect a devenit pentru mine nu doar o prioritate ci chiar un lucru obligatoriu și călătoriile nu fac excepție de la această preocupare.
Se spune că orice lucru se naște înainte în minte și doar apoi se materializează și e foarte important ca în minte să se nască sănătos fiindcă un proiect pornit strâmb va continua și mai strâmb. Procesul prin care un lucru se naște în minte se numește plan și îl consider temelia oricărei călătorii. Atunci când călătoresc îmi place să știu cât mai multe despre felul în care o fac și despre locurile în care ajung și aceste lucruri își au originea în procesul de planificare. „Puterea” celui care călătorește stă în cunoștiințele lui, în abilitatea de a face alegeri juste pe baza unor informații corecte și reale.
Plan versus spontaneitate
În acest punct voi fi oprit și contrazis cu brutalitate de adepții acțiunilor spontane, care susțin că vizitarea premeditată a unui loc nu se compară ca trăire cu găsirea lui întâmplătoare. E adevărat, însă așa cum acel loc a fost găsit din întâmplare, alte multe locuri vor fi ratate din întâmplare și, statistic, cele ratate sunt majoritare. În mentalitatea lor adepții spontaneității sunt ca și vechii vânători-culegători ce se bucură pentru orice măr pădureț ivit în calea lor, în comparație cu cei ce plănuiesc, asimilați agricultorilor ce obțin recolte și produse de soi. În sinea mea am o mare simpatie pentru acești vânători-culegători și, veți vedea în cele ce urmează că în procesul de planificare al călătoriilor las loc neprevăzutului fiindcă pentru a primi trebuie să fii pregătit să primești și asta e deja tot un fel de planificare: planificarea spontaneității.
Pont: despre disponibilitate
Cu ani în urmă am acceptat să fac voluntariat pentru o cauză pe care o împărtășeam și am preluat sarcina de a distribui fluturași trecătorilor. Trecând peste partea cu depășirea inhibițiilor personale am descoperit că pentru a primi trebuie să fii dispus/pregătit și că cei ce au mâinile ocupate sau adânc vârâte în buzunare, ratează șansa.
