Aventura irlandeză începe în fața aeroportului din Dublin, unde căutăm birourile de car rental. Ne interesează cu precădere natura, așa că avem nevoie de o mașină cu care să ajungem pe coclauri.
Părerea mea este că august e cea mai proastă alegere pentru concediu: înghesuială, caniculă și prețuri mari. Pentru a contracara aceste neajunsuri, în ultimii ani am ales nordul răcoros. E drept, cheltuielile rămân mari, dar măcar scade înghesuiala 🙂
-Mike, te bagi la condus pe stânga?
Răspunsul a fost „da”, așa că…
… am plecat veseli într-o micuță KIA PICANTO.
Am început cu domeniul Powerscourt. Clădirea funcționează ca și hotel, dar se pot vizita grădinile…
Se spune că Greenland, nume asociat Groenlandei, ar fi trebui atribuit Islandei, dar după mine mai degrabă Irlandei: iarbă ca aici n-am mai văzut nicăieri.
Ce? Vă place? Începutul e bun…
Vă rog să observați, purtăm culorile potrivite!
Ziceam de iarbă, dar Irlanda mai are o prezență notabilă în peisaj: arborii impozanți!
În fundal se distinge Sugar Loaf, un mic vârf piramidal pe care ne-am gândit să-l urcăm.
Micuța Kia am lăsat-o în parcarea de la baza vârfului.
Nu bine am pornit și ne-am încrucișat cu niște copii ce coborau cântând:
Climbing up the Sugar Loaf, Sugar Loaf, Sugar Loaf,
Climbing up the Sugar Loaf, Sugar Loaf, Sugar Loaf,
One, two, three…
Vremea e mohorâtă, dar ne bucurăm că nu plouă.
Am crezut că ne vom bucura de ascensiune cu un tur de orizont de pe vârf, dar un nor de insecte ce părea să locuiască acolo ne-a cam pus pe fugă, vorba lui Sorescu:
„îți dau prin păr, prin sân, pe limbă,
Că se cam plimbă
Și se cam plimbă…”
De la Sugar Loaf am plecat mai departe spre Glendalough, dar ne-a ajuns foamea și într-o localitate am oprit la un „take away” pentru pizza și fish and chips, pe care le-am așteptat pe treptele de la intrare.
Glendalough este o combinație reușită de parc natural cu parc arheologic: două lacuri, un cimitir și căteva bisericuțe de piatră.
-Hei, întoarceți-vă să vă fac un instantaneu!
Am încheiat ziua la un Airbnb din zona rurală.
