Când m-a sunat Alin să-mi propună o ieșire pe Tisa cu „Nautilusul” lui, am spus „da” când de fapt aș fi vrut să spun „nu”. Aveam destule pe cap. După ce în iunie „șomasem” îngrijorător, iulie venise plin de lucru de nu mai știam cum să-l împart pe zile, dar realitatea este că suntem bolnavi după Tisa și Criș, fără a putea rezista tentației. Singura „concesie” a fost de a respinge planul pe două zile în favoarea unei ture rapide de o singură zi. Pentru a evita aglomerația de weekend (da, arealul începe să devină neîncăpător în sezonul de vârf) am plănuit să plecăm joi și pentru că ne simțim bine între prieteni i-am luat cu noi, Alin pe Norbi și Andreea iar eu pe Viorel.

La ora 11 eram, conform planului, în marina Albatros din Tiszafured iar la 12, cu toate cele necesare aranjate, puneam mașina înainte ieșind la brațul Tisei. Cu toate că era o zi caniculară, sub bimini top era plăcut. În plus, căpitanul se gândise la toate și în curând a început serviciul la bord cu sandwichuri și cafea preparată pe aragazul din cabină.

Am ieșit pe lac, printre lebede, rațe, pescăruși și nuferi. Covoarele de plante plutitoare au pus stăpânire pe suprafața apei, obligându-ne să căutăm șenalele navigabile. Nu era cazul să deschid harta căci cunoșteam zona, însă chiar la intrarea pe Tisa Mică o dragă ne bara calea cu „cordonul ombilical”, obligându-ne să reconfigurăm traseul. Pescajul însemnat nu ne lăsa să folosim canalele puțin adânci, așa că ocolul impus a fost mai mare decât ne-am așteptat însă la ora 15 treceam binedispuși pe lângă ștrandul din Poroslo, acostând la pontonul unei marine pentru bere rece sau pepene, la alegere.

Ne-am fi continuat drumul spre coada lacului, dar dacă vroiam să ne întoarcem pe lumină se impunea întoarcerea pe drumul cel mai scurt, așa că am intrat pe canalul ce revine la Tiszafured paralel cu șoseaua și calea ferată. Soarele nu mai era atât de puternic lăsându-ne să facem plajă pe punte. Uneori eram nevoiți să manevrăm pentru a strecura „Nautilusul” pe sub bolțile verzi ale crengilor aplecate peste apă iar la trecerea prin stăvilar a trebuit chiar să demontăm bimini topul, ca să nu-l agățăm de grinzile de deasupra.

Reveniți la brațul Tisei ne-am oprit pentru baie, apoi, cu părere de rău am scos ambarcația pe peridoc la aceeași marină Albatros. Plimbarea fusese cât se poate de plăcută și nu regretam decât faptul că se terminase.

Langoș

Ultimul act s-a consumat în parcarea din Hortobagy unde am oprit să ne regalăm cu niște langoșe, apoi, odată cu seara am intrat în țară și l-am parcat pe „Nautilus” în stația lui de domiciliu. A fost o ieșire pe cinste pentru care trebuie să-i mulțumim căpitanului (Topografu), urmând ca săptămâna viitoare să încercăm o explorare a Bodrogului cu caiacele.