După ce am construit 4 caiace, a venit rândul pentru o canoe. Întotdeauna mi-am dorit o canoe strip planked (făcută din șipci) însă așa o ambarcație, deși robustă, bate spre 30 de kilograme, ceea ce o face greu de manipulat. Pentru început m-am gândit să-mi încerc norocul cu KymiRiver, concepută pentru sistemul stitch&glue, care ar trebui să iasă sub 20 de kilograme. Ambarcația se poate face din doar două coli de placaj okoume de 1220/2500cm.
Ziua 1:
Azi m-am apucat să trasez piesele pe placaj și am decupat primele file.
Ziua 2: am finalizat decuparea reperelor
Ziua 3: se lipesc filele doua câte două cu ajutorul rășinii epoxidice și a fibrei de sticlă
Ziua 4: construirea unui schelet-suport
Ziua 5: pregătirea filelor pentru coasere (executarea găurilor dealungul laturilor, teșirea muchiilor, finisarea lipiturilor etc.)
Ziua 6: coaserea filelor cu sârmă
Ziua 7: lipirea filelor cu rășină epoxidică
Ziua 8: scoaterea sârmelor și șlefuirea lipiturilor
Ziua 9: laminarea fibrei de sticlă
Ziua 10: decorarea
O ambarcație este frumoasă în sine, dar ne va fi cu atât mai dragă cu cât încă din timpul construcției va îngloba elemente de decor. O metodă de decorare facilă și de efect constă în desenarea cu baiț cu ajutorul șabloanelor.
Ziua 11: copastia
Ziua 12: întărituri
Ziua 13: câteva mici lucrări la partea de interior
Ziua 14: din lemn de frasin se execută cadrele banchetelor în golul cărora se va împleti șezutul
Ziua 15: în cadrul scaunului se execută țesătura
Ziua 16: se confecționează și se ornează vâslele
Ziua 17, 18, 19, 20…: finisarea corpului. Lucian Ionescu, unul din cei mai pricepuți marangozi actuali consideră că 80% din lucrul la o barcă constă din șlefuire. Lucrul, îndelungat și lent, lasă loc reveriilor. Completate cu observații și experiența finisării ambarcațiilor anterioare, m-au condus la concluzia că nu poți finisa o barcă dincolo de gradul în care te-ai cizelat pe tine însuți. Folosirea unei mașini, a unei scule motorizate, poate să te ajute să trișezi, dar rezultatul nu va fi niciodată… perfect!
FINAL:
Imbinarea filelor este cu tesitura sau „cap in cap”?
Proiectantul a optimizat foarte fain planul astfel încât să intre totul pe doar 2 coli de placaj din care dupa decuparea filelor nu mai rămân decât niște scobitori (se folosește 90% din suprafața materialului), în plus colile sunt suprapuse la tăiere reducând jumătate din manoperă, însă dezavantajul este că îmbinarea nu se mai poate face decât cap în cap. Chipurile câte o bandă de fibră de sticlă de o parte și de alta ar fi destul. Eu m-am gândit să dublez fundul cu încă un rând de placaj în zona lipiturilor, dar decizia finală o voi lua când voi avea carena cusută cu sârmă și-i voi putea vedea pe viu rigiditatea.
tot de dragul optimizarii toate imbinarile pica in acelasi loc, ceea ce nu-i tocmai cosher…
Da. E singurul lucru care nu imi place la acest model.
Daca nu te deranjeaza „flambarea” fundului sub presiunea apei, poti sa il lasi asa. In timp s-ar putea ca in zona solicitata sa cedeze ceva (placajul sau fibra), asa ca pt cateva sute de grame in plus poti sa-l dublezi fara problema, dar mai trebuie sa cumperi o placa.
Mă deranjează flambarea, dar am de gând să „ranforsez” structura, nu prin adăugarea de straturi de fibră de sticlă ce ar crește semnificativ greutatea totală, ci prin lipirea din loc în loc a unor „varange”, pe fundul canoei.