Fără a-i pune la socoteală și pe ceilalți, gașca noastră a pornit vineri spre satul Ceahlău, din Suceava, Tg. Mureș, Simeria, Cluj și Oradea. Dacă anul nu se arătase prea fast în întâlniri nautice, Bicaz Kayak Fest era ocazia perfectă de a schimba situația la final de sezon.

Sâmbătă dimineața cei competitivi s-au înscris la semi-maraton, pe când celorlalți le-a dat Dumnezeu minte să rămână simpli observatori: de ce să vâslim grăbiți înainte și înapoi pentru a ieși de pe lac, când vremea excelentă ne îmbie să stăm cât mai mult?

La ora 10 s-a dat startul în acordurile unei muzici antrenante ce se revărsa peste lac din instalația de sonorizare montată pe mal și iepurașii Duracell au început să dea din padele. Cum nu aveam aceleași baterii, am rămas repede în urmă și după jumătate de oră nici măcar nu-i mai vedeam, dar ne-am îndepărtat suficient cât să nu mai auzim muzica: începeam să ne simțim în natură.

Cei competitivi

Baliza de start

Iepurașii

Lacul era parcă de ulei și soarele cald ne încuraja să facem plajă. Ne-am plasat convenabil ca să putem fotografia concurenții la întoarcere și în așteptarea lor am trecut la chestii plăcute.

Hai noroc! Foto: Diana

Nu bine am apucat să ascundem sticlele când au apărut câțiva fruntași secondați de echipa noastră pusă pe glume.

Avantajul celui ce ocupă locul din pupa

După ce au trecut toți, ne-am învrednicit și noi să padelăm până la baliza ce marca traseul scurt (semi-maratonul), panicându-i pe cei cu barca cu motor ce credeau că ne-au trebuit patru ore să ajungem acolo și implicit, ne vor trebui cel puțin tot atâtea să ne întoarcem.

Proba de haltere

Întoarcerea a durat aproape cât dusul, nu pentru că n-am fi avut energie, ci pentru că era prea frumos ca să ne grăbim să ieșim.

Pe sub Ceahlău

Alte imagini: