Aeroportul Fontanarossa, Catania

Ca și în alte dăți am ajuns cu un zbor low cost în Catania, pe aeroportul Fontanarossa. Vestea bună (pe care o știam din precedentele vizite) era că toate cursele auto trec pe la aeroport. Vestea proastă (pe care am aflat-o doar la chioșcul de bilete) era că nu aveam autobuz decât peste patru ore. O raită prin oraș ar fi fost prea scurtă și prea scumpă așa că ne-am resemnat să mâncăm la un bufet și să ne plimbăm prin stația de autobuz ca leii la grădina zoologică. Colac peste pupăză autobuzul a întârziat încă 20 de minute, dar odată ce ne-am văzut în mișcare am sperat că ghinionul a luat sfârșit și că de acum înainte totul se va înșira conform planului…

Așteptând autobuzul

Într-unul din precedentele voiaje, traversând insula de la Palermo la Catania am fost atras de imaginea unei așezări plasate pitoresc în vârful unei stânci semețe. Localitatea cu iz medieval promitea panorame deosebite și în plus se lăuda cu un castel și un turn de piatră așa că am considerat-o interesantă și am decis să ne începem periplul sicilian aici. După o oră de la plecare am coborât în Enna, supranumită și „buricul Siciliei” datorită poziției centrale, dar s-a dovedit un gest pripit: coborâsem în Enna Bassa, orășelul nou ce nu mai încăpuse pe vârful stâncii spre care șoseaua urca în serpentine. Eram sătui de stat pe scaune așa că n-am văzut nimic rău în a face câțiva pași pe picioarele noastre, însă după trei kilometri, intersectându-ne din nou cu autobuzul care fusese în orașul de sus și care acum cobora, parcă ne încerca un regret.

Enna

Ne-am cazat la Hotel Bristol și am ieșit să vizităm orașul. Ca peste tot în Sicilia străzile sunt pavate cu dale mari din rocă neagră, vulcanică. Am intrat în câteva biserici masive, din piatră roasă de vreme, etalând elemente ale barocului târziu și ne-am minunat de desenul de pe majolica uneia ce se întrețesea închipuind niște zvastici. La un punct de informații turistice am intrat ca să iau o hartă și când am revenit în stradă am găsit-o pe Cosmina râzând.

-Ce s-a întâmplat?

-Mi-a cântat un domn niște arii din operă! A venit la mine dârdâind zgomotos (pe stânca Ennei nu e de joacă cu vântul) și după ce s-a interesat de unde sunt mi-a arătat unde a cântat Virginia Zeani exemplificând cu câteva arii.

Calascibetta

Din parcarea situată în cel mai înalt punct al stâncii avem panoramă asupra localității vecine, Calascibetta, luminată razant de ultimele raze ale soarelui, apoi odată cu umbrele intrăm în curtea castelului Lombardia încântați că Enna are un program de gratuitate privind obiectivele turistice. Odată cu înserarea vântul devine tăios și hainele noastre potrivite cu climatul litoralului nu prea fac față. Din turnul Lombardiei, biciuți de rafale panoramăm cele 360 de grade ale orizontului, apoi ne retragem sub picăturile unei ploițe trecătoare. O vreme ne-am mai încălzit la hotel apoi în drum spre un restaurant am încercat senzația ciudată a norilor ce intrau pe străduțe asemeni unei cețe: hotărât lucru, Sicilia nu e atât de caldă pe cât pare!

Castelul Lombardia

Alte imagini:

Save

Save

Save