Profitând de un drum la Cluj și de o zi senină, am fugit într-o tură de câteva ore pe Colții Trascăului. Chiar dacă soarele strălucea și cerul era de azur, văile erau umplute de pâclă, astfel că nu speram la cine știe ce panorame.
Se pare că am ajuns la vârsta în care nu mai citesc, ci recitesc: după douăzeci de ani (la fel ca la Dumas) am revenit pe Colții Trascăului!
Am regăsit satul Rimetea aranjat, renovat, cu clădirile lui baroce strălucind sub albul de var nepătat. Față de acum douăzeci de ani apăruseră niște panouri turistice, câteva trasee de vizitat prin sat și chiar câteva obiective: muzeul etnografic, o moară de apă, etc.
Am urcat în creastă pe traseul clasic (cruce albastră). Ajunși peste pâcla din vale, orizontul vizual s-a deschis. La orizont se vedea cu claritate Retezatul, Lotru și impresionant, Făgărașul. Până la urmă nici pâcla nu ne-a încurcat, din contră, a venit să adauge un pic de mister vederilor aeriene.
Am coborât la timp pentru a ajunge odată cu ultimele raze de soare în sat. Imediat ce am intrat în umbră s-a lăsat frigul, amintindu-ne că e totuși noiembrie. Una peste alta, a fost o tură care ne-a încântat.
Alte imagini: