Printre rafturile librăriei Cosmina apare cu o carte:
-Ia uite!
Pe copertă un velier cu „toate pânzele sus” navighează pe o mare ușor încrețită, de un albastru ireal. Autorul (necunoscut): Mugur Ioniță. Titlul: Odiseea Adriatică. Subtitlul: aventuri marine.

Pe aripa coperții câteva date biografice ale autorului: născut în 1972, timișorean, meteorolog, de vreo zece ani un împătimit al mării. În Prolog, marea destăinuire: prima săptămână de navigație în calitate de skipper. Ultima pagină, Mulțumiri: câteva nume necunoscute, apoi Constantin Lascu.
-OK, îi spun Cosminei, o carte de o noapte. O luăm!
Evident, Croația. Plecarea din marina Sukosan, lângă Zadar. Echipajul: autorul și frate-su. Un yacht închiriat, o preluare grăbită, manevre febrile și multe poze pentru rețelele sociale. Regăsesc în amănunte o mulțime de exaltări, spaime, moduri de a acționa, termeni și tipicuri marinărești. Râd pe înfundate, apoi pe față. Yachtul, manevrele și marea sunt descrise corect: se vede că autorul a navigat. Cartea „mă prinde”, dar totuși, tipii mi se par prea ageamii. Sunt de acord că în prima tură fără instructor multe lucruri pot merge prost, însă să lovești podul cu catargul mi se pare prea de tot. Închid cartea, căci refuz să cred așa o măgărie, și atunci văd subtitlul de pe copertă: „roman de aventuri marine”. Deci așa!
Din perspectiva unei ficțiuni, cartea e bunicică. Acțiunea ancorată în geografia Croației (traseul se poate urmări pe Maps, iar insulele chiar există) completează fericit percepțiile realiste asupra mediului marin, însă acțiunea degenerează când intervine mafia albaneză și căpetenia ei, un fel de Colea Răutu din „Toate pânzele sus”. Pare a fi o carte pentru tineret (dar câți tineri mai citesc în ziua de azi!), la limita credibilului (poate cu prea mult accent pe senzațional), iar pentru cititorul avizat o sursă de informații geografice.
Mugur Ioniță este la al treilea volum, după „Ultimul meteorolog” și „Scrie-mi!”. În peisajul arid al literaturii „marine” de limbă română, „Odiseea Adriatică” poate fi o opțiune valabilă pentru concediu, fie pe plajă, fie în rumoarea unui aeroport, între două avioane.