Corsica Classic este o regată organizată în jurul insulei franceze omonime, ce îşi propune să facă parada construcţiilor clasice într-o competiţie ajunsă în acest an la a şasea ediţie. Thibaud Assante, sufletul şi oficial preşedintele Corsica Classic Yachting a reuşit să aducă în acest an 23 de nave, una mai frumoasă ca alta, grupate după tipul de greement în categoriile Epoque Aurique, Epoque Marconi şi Classique Marconi, secondate de navele organizatorilor şi de cele nu în întregime clasice înscrise „în spiritul tradiţiei”.

Ruta

Regata s-a desfăşurat în acest an în perioada 23-30 august pe coasta de sud-vest a insulei, prezenţa lor făcând deliciul turiştilor (printre care m-am numărat şi eu), ce le-au putut vedea în porturile Ajaccio, Porto Pollo, Bonifacio şi Porto Vecchio.

Articol în cotidianul local, Corse Matin

Dar s-o luăm de la capăt: prima dată am aflat de această regată într-un refugiu montan, răsfoind cotidianul local Corse Matin. Ne-am terminat parcursul montan în 26 august şi am ieşit pe coastă în Porto-Vecchio. A doua zi dimineaţa am coborât în recepţie nerăbdător să răsfoiesc Corse Matin şi pe lângă imaginile deja clasice cu veliere în marş am citit cu sufletul la gură vestea aşteptată: „Aujourd`hui, des 12h, l`ensemble des 31 voiliers prendra le depart a Bonifacio direction Porto-Vecchio. Un cocktail attend les participants a l`hotel Casa del Mar a partir de 17h suivi a 20h d`un „drink” de bienvenue au Quai d`honneur de Porto-Vecchio.” Aşadar diseară vom vedea velierele! Ca să ne mai calmăm am plecat să facem baie în mare şi să ne muncească un pic soarele, apoi am revenit la hotel, ne-am depresurizat şi la ora anunţată în ziar eram prezenţi în marină cu ochii după catarge de lemn. Din păcate n-a fost o zi prea fastă pentru navigaţie şi din lipsă de vânt linia de sosire a fost devansată la Santa Giulia, astfel că unul câte unul, vechile yachturi au apărut în pasa de intrare cu velele strânse, înaintând la motor. Dar era bine şi aşa! Soarele lăsat spre apus a dat de furcă fotografului, dar iată cam care a fost atmosfera.

Cam astea au fost velierele ce mi-au reţinut atenţia. Am făcut câteva sute de fotografii în condiţii vitrege de iluminare, cu o mână ţinând aparatul foto iar cu cealaltă dându-mi palme din cauza unui roi de ţânţari ce aflase la rândul lui din Corse Matin că în seara asta e rost de cocktail. În timp ce cheul se umplea, de o parte de ambarcaţii, de cealaltă de turişti veniţi să le vadă, dar şi de echipajele ce coborau la ţărm felicitându-se reciproc sau comentând aspecte din timpul regatei, pe bucata de cer delimitată de crestele împădurite ce închideau în braţele lor portul şi marina a apărut un avion de acrobaţie ce a stârnit aplauze cu câteva numere senzaţionale. Am căutat a doua zi în ziare informaţii despre pilot şi nu le-am găsit, dar şoapta portului spunea că ar fi vorba despre cel mai bun pilot de acrobaţie francez (credibil).

Cu aceste imagini m-am despărţit de Corsica Classic. A fost un divertisment plăcut şi neaşteptat, un fel de cireaşă pe tortul vacanţei Corsicane.

Merci, Mister President Thibaud Assante!