De ce călătorim

Există multe moduri de a călători. Putem călători din necesitate, când suntem în delegație sau avem vreo treabă prin altă parte, putem să transformăm călătoria în aventură atunci când decidem să descindem într-un mediu necunoscut sau imprevizibil, putem călători de plăcere atunci când nu destinația primează ci faptul de a fi în mișcare sau putem să o facem în scop turistic atunci când vrem să ne petrecem concediul într-o stațiune și poate chiar să vizităm câteva atracții locale.

Atunci când călătorim din necesitate, urmărim doar transferul din punctul A în punctul B, la timp și în siguranță. De cele mai multe ori aceste călătorii sunt un factor de stres, cel mai adesea legat de teama de a nu întârzia. La polul opus călătoriile de aventură urmăresc colecționarea unor trăiri plăcute și neplăcute, anticipate dar mai ales imprevizibile, disconfort asumat și oboseală. Călătoria de plăcere e alegerea celor ce vor diversitate, ce nu pot sta locului sau apare ca și consecință a plăcerii de a conduce un vehicol, iar călătoria în scop turistic este cel mai probabil un mix al călătoriilor enumerate anterior, contând atât atingerea destinației sau a destinațiilor cât și plăcerea de a schimba mediul și acumularea de trăiri voit plăcute.

Pentru a fi împliniți, o carte de hygge ne îndeamnă să ne cumpărăm experiențe, nu lucruri și dintre toate experiențele posibile călătoriile sunt printre cele mai accesibile. Beneficiile unei călătorii sunt cunoașterea acumulată, spectrul larg al trăirilor și uneori progresul ca ființă, atunci când pe calea urmată suntem puși în situația de a ne autodepăși. O vorbă înțeleaptă ne îndeamnă să începem cu gândul la final, mai precis să ne alegem emoțiile pe care vrem să le trăim și în funcție de ele destinația.

Din start trebuie să acceptăm că nu există genuri pure. O călătorie de necesitate ce apriori ar genera doar disconfort și stres se poate transforma într-o călătorie plăcută în compania unei persoane agreabile, ca să nu mai vorbim de aventură în cazul pierderii trenului sau a avionului fiindcă orice călătorie, oricât de minuțios pregătită stă totuși sub imperiul imprevizibilului.

Destinația

Fericiți sunt cei ce știu cu claritate ce vor. Să poți spune tuturor că vrei să vezi Japonia sau Machu Picchu este, realmente, o mare ușurare. Odată ce ai un scop clar, nu-ți rămâne decât să te apuci de treabă, însă credeți-mă, pentru majoritatea oamenilor lucrurile nu stau deloc așa. De pildă, în prefața cărții „Pe jos dealungul Nilului”, Levison Wood mărturisește că în materie de călătorii vroia să facă ceva neobișnuit care să îi inspire și pe alții să facă la fel și din infinitatea de posibilități a ales să meargă pe jos dealungul Nilului, de la izvor la vărsare, o decizie catastrofală, sau cel puțin împotriva firii. Prin definiție, un fluviu este o cale navigabilă fără trotuare și este logic și firesc să pornești dealungul lui cu o barcă, așa cum a făcut Andre Davy ce a scris ulterior minunata carte „Cu caiacele pe Nil”. Ca fost militar dintr-un regiment de parașutiști ce a luptat în diverse teatre de operațiuni, Levison s-a dovedit tenace și și-a dus călătoria până la capăt, însă numai el știe ce gânduri i-au trecut prin cap atunci când apele Nilului dispăreau pe sub pământ, se disipau în mlaștini incerte sau străbăteau jungle sau deșerturi a căror străbatere s-a dovedit a fi o oroare (unul din însoțitorii săi chiar a dat colțul).

Un prieten septuagenar, mare amator de călătorii, îmi povestea oripilat cum a suferit în Madeira din cauza faptului că acolo orice drum era de la un capăt la altul o pantă abruptă care l-a solicitat peste puteri.

-Și-atunci, de ce ați ales Madeira?

-De incult, mi-a răspuns cu umor.

Ce vreau să spun este că e frumos să visezi atunci când picioarele îți rămân pe pământ. Lumea nu este un spațiu interzis, dar este esențial să-ți alegi o destinație care ți se potrivește. Să știi cu claritate ce vrei și mai ales să ți se potrivească sunt condițiile minime pentru stabilirea unei destinații.

O destinație trebuie să fie un loc care să ne placă și să ne atragă, apoi să ni se potrivească și nu în cele din urmă să ne fie accesibil. În ciuda înghesuielii pe metru pătrat, marile destinații ca Taj Mahalul, piramidele sau Machu Picchu nu dezamăgesc niciodată. O țintă de acest gen poate fi un bun punct de pornire. Unii se simt atrași de o anume cultură sau civilizație (aztecă, kmeră, incașă), ceea ce automat indică o anume zonă geografică (Mexic, Cambodgia, Peru), sau de o anumită țară (Italia?). Aurora boreală ne poate chema dincolo de cercul polar sau interesul pentru natură ne poate duce tocmai în Amazonia sau Galapagos. Alpiniștii pot fi interesați de Alpi, Anzi sau Himalaya, surferii de Hawai iar scufundătorii de Marea Roșie. Vulcanologii vor merge în Islanda, pasionații de iceberguri în Argentina iar cei ce nu vor decât să se relaxeze vor căuta Indonezia sau mai aproape, un all inclusive în Turcia. Asia este ieftină, Japonia și Scandinavia sunt scumpe. În America de Sud și în America Centrală se vorbește spaniola, în India și Australia se vorbește engleza. Slavii scriu cu litere chirilice, japonezii, coreenii și chinezii cu ideograme iar grecii îți vor aduce aminte de orele de matematică. Dacă nu le ai cu schiul poți să-ți petreci iarna în Thailanda sau Egipt, sau dacă ai rude peste ocean poți merge în Florida.

Este de reținut că globul terestru se compune dintr-o infinitate de cercuri și mai ales că pe acestea lucrurile se petrec ca pe cercul culorilor a lui Munsell (cercul pe care sunt dispuse gradat toate culorile din sceptrul vizibil, fiecare culoare rezultând din combinarea celor două învecinate). Mergând pe glob pe oricare direcție, clima și aspectele culturale nu se schimbă abrupt, ci gradat (mi se pare semnificativ că teritoriul dintre India și China se numește, deloc întâmplător, Indochina).

Dacă cele expuse până acum nu v-au dat nicio idee, consultați albumele cu locuri de top de genul „The World`s 100 Best”, „1000 de locuri de vizitat într-o viață” sau „52 de weekenduri de vis”. Și dacă totuși nu vi se potrivește nicio destinație și ați decis să rămâneți acasă, nu uitați că planeta vă oferă anual o călătorie gratuită în jurul Soarelui.

Ponturi:

Orașe: orașele vechi din Italia. Petra.

Munti: traseele Grand Randone (GR). Trasee faine înafara lanțurilor principale (ex: Corsica)

Deșerturi: dunele de nisip nu există pretutindeni. Merzouga în Maroc sau Huacachina în Peru.

Iceberguri: acolo unde ghețarii se sfărâmă. Islanda. Argentina. Groenlanda.

Mare: insulele din arhipeleagul Kornati, Croația. Yachting.

Vulcani: insulele Eoliene cu vulcani stinsi sau chiar activi.

Civilizatii: Malta, Peru, Mexic, Thailanda.

Aplicație: călătorie în Portugalia.

Vroiam să călătoim în scop turistic și dintre destinațiile rămase nevizitate ne-am gândit la Portugalia. Înafară de fado și de vinul de Porto nu prea aveam habar de țara asta, dar din șoaptele călătorilor am reținut că Lisabona e specială (fără a putea clarifica însă în ce fel) și având deja experiența Siciliei, ne-am decis să încercăm. Dar care a fost experiența Siciliei?

După câțiva vacanțe în Asia ne-am dorit o destinație mai apropiată, dar totuși exotică și din opțiunile bătrânului continent ne-a atras Saicilia. Ceea ce m-a contrariat la faza de documentare a fost faptul că despre Sicilia se vorbea mereu la superlativ, fără ca totuși să se identifice niște obiective clare care să justifice calificativele. Am tras concluzia că atractivitatea insulei trebuie explicată prin atmosfera locurilor și ne-am dus să vedem cum e. Ei bine, nu ne-a părut rău! De la prima călătorie am mai fost în Sicilia încă de trei ori și pot spune că a devenit locul meu preferat din Europa, cu toate că dacă mă întrebați nu o să vă pot indica prea multe obiective de vizitat.