Începem dimineața cu câte o porție zdravănă de cartofi prăjiți, strângem tabăra, luăm cu noi în caiace doar echipamentul de bivuac și mâncare pentru următoarele două zile, după care ieșim pe râu. În condițiile curentului repede, nici etapa de azi, de 35 de kilometri, nu va fi una lungă.

Din canotor, înotător

Familiarizați deja cu noua înfățișare a Drinei, ne lăsăm purtați de curent. La nici o oră de la plecare, într-un cot al râului, Mike lasă garda jos și e răsturnat de vâltoare. Sunt în spatele lui, dar nu apuc să-i vin în ajutor căci mai repede ca mine se întoarce Janu care e doar cu câțiva metri mai în față.

-Lasă caiacul, îi strigă lui Mike. Lasă caiacul și prinde-te de al meu.

În timp ce Mike își scoate de sub apă banana cu aparatele foto și i le pasează salvatorului, eu îi recuperez padela și pun mâna pe caiac.

-Repede, la mal. Scoate-mă la mal că nu mai rezist!

Apa e atât de rece încât mâinile lui Mike au amorțit și abia se mai poate ține de caiacul salvator. În timp ce Janu îl conduce ușor către mal, împreună cu Grasu încerc să fac același lucru cu caiacul răsturnat, totul suprapus peste curentul Drinei ce ne duce la vale.

Malul este stâncos, cu pereți verticali de 1-1,5m. Mike s-a cățărat cumva, dar condițiile nu permit scoaterea caiacului și golirea de apă. Ceva mai în aval restul grupului s-a oprit lângă trunchiul unui copac căzut în albie, spre care ne îndreptăm și noi.

Evidența ne demonstrează că nu suntem pregătiți pentru situații neplăcute. Neavând la îndemână o cordelină ne e greu să tractăm caiacul inundat și până la urmă improvizăm ceva cu cureaua aparatului foto.

La copacul doborât condițiile sunt departe de a fi bune, dar reușim să golim caiacul și să-l repunem pe linia de plutire. Între timp a apărut Aurelian cu încă câțiva români care s-au ocupat de Mike împrumutându-i haine uscate și tot ei îi duc caiacul folosind un ham de tractare profesionist.

Accidentul ne arată cât de vulnerabili suntem. Dacă zilele trecute aruncam de colo-colo vestele de salvare, acum le văd îmbrăcate de toată lumea.

Pauză de gustare

Plecăm mai departe. După o oră de plutit ni se face poftă de o gustare și tragem la mal lângă niște oameni ce ne filmează cu o dronă. Câteva fructe și dulciuri sunt un bun pretext pentru a ne bucura de poaina cu greieri, iar pentru Mike prilej de a-și pune lucrurile la uscat și de a-și aprinde o țigară.

Mai departe ne lăsăm purtați de unda râului, vâslind arareori. Este minunat să curgi neauzit printre malurile înverzite ce se derulează prin fața ta ca un film, sau să închizi ochii savurând legănarea apelor și razele calde ce-ți cad pe față. Râul repede ne rezolvă treaba îngăduindu-ne să lenevim însă atmosfera de dolce far niente ia sfârșit când cerul se înnegrește în spate amenințându-ne cu o furtună. Mânați de frontul ce vine peste noi băgăm viteză să ne știm ieșiți de pe apă și dacă se poate, cu tabăra așezată.

Spre Vrhpolje

Tabăra de la Vrhpolje e fixată la așa numitul Ethno Camp situat chiar pe malul râului. Organizatorii ne-au prevenit că rampa la care se acostează se abordează cu dificultate deoarece e situată în plin curent, drept pentru care trebuie să lăsăm distanță între ambarcații. Reperând locul din timp ne depărtăm unii de alții. Un plan înclinat betonat intră în apă, dar curentul e într-adevăr iute și trebuie să te miști repede ca să nu fi târât mai departe. O mână salvatoare mă ajută să ies din cockpit, după care scoatem caiacul și degajăm locul, rampa fiind strâmtă. Nici nu apuc să ajung din nou la râu și Cosmina deja acostează, apoi la fel Radu și toți ceilalți ce așteaptă amonte în preajma malului și-și dau drumul pe măsură ce rampa se eliberează.

Iar e bine la excursie

Majoritatea participanților au ajuns deja și și-au instalat corturile așa că ne mulțumim cu locurile rămase. Pentru început ne răcorim cu câte o bere lăsată de Aurelian într-o ladă adăpostită lângă roata mașinii, apoi plecăm să mâncăm la restaurantul campingului, pe terasa de la malul apei.

Dansuri populare în Ethno Camp Vrhpolje

Furtuna de care-am fugit trece pe lângă noi, atingându-ne doar cu rafale violente de vânt ce ne umplu de petale și puf. În timp ce din farfurii dispare plescavita și peștele de Drina, organizatorii ne anunță că în scurtă vreme pe platoul dintre casele pictate ale campingului va începe un spectacol de cântece și dansuri tradiționale, susținut de o trupă de tineri din localitate. Chiar dacă penele de curent i-au șicanat, lăsându-i fără muzică, spectacolul a fost bine primit de publicul internațional ce i-a aplaudat îndelung.

Vedeta serii

Seara se consumă în tabără. După câteva zile împreună, programul e individual: pe malul apei Marco își cizelează feng-shuiul punând bolovani în echilibru, Cosmina citește ziarele, eu revăd fotografiile făcute și Grasu racolează oameni pentru bere dând exemplu personal cu atâta dăruire încât alungat seara în cort de furtuna ce totuși a venit, râde din orice, atât de molipăsitor încât ne trezim ținându-i isonul. Ploaia e plăcută atunci când ești bine adăpostit și ascultăm liniștiți plesnetul picăturilor mari amestecat cu râsul lui Grasu. Doar Janu e nemulțumit:

-Hai Radu*, că deja nu mai ești simpatic.

………………………………….

* Si Grasu e tot Radu

Alte imagini:

Mai departe: