O întâlnire neașteptată mi-a redeșteptat apetitul pentru fotografie. De regulă ies în natură cu micuțul Olimpus TG4, dar acum aveam la gât Canonul 600, ceea ce-mi conferea cu totul alte puteri asupra realității și întâlnirea cu tractorul forestier parcat în capătul unui sat a căpătat dintr-o dată alte conotații. Așa cum scria Brooks Jensen în „Despre fotografie, cu dragoste”, aparatul de fotografiat îți poate schimba percepția iar cu Canonul pomenit aveam puteri maxime.

TAF

Inițial am fost atras doar de lanțurile lustruite până la luciul metalic. Aveam în minte demult un proiect despre metal (inspirat tot de Brooks Jensen și seria lui ”Made of steel”) și zalele uzate mi s-au părut fascinante. Am „tras” câteva cadre încercând să intru în temă. Nu reușeam să individualizez ceva din grămada de zale și imaginile obținute nu erau pe măsura așteptărilor. Un pic dezamăgit am dat târcoale subiectului observând blocul motor plin de ulei și funingine ce respingea picăturile de apă ținându-le captive în propria tensiune superficială. Odată fiecare piesă avea culoarea ei, însă acum toate erau negre. Am fost distras de la prima temă când mi-a venit ideea să fac o serie de fotografii doar cu forme negre (organele motorului furnizându-mi destule detalii), dar apoi am văzut patina caroseriei, jocul de vopsea și luciu metalic. Apoi o țeavă de cupru, nouă, contrastând cu restul pieselor negre se detașa prin culoare iar profilul unor piese ce atârnau sub tractor se detasau de fundalul înierbat ce apărea pe display ca o pată neclară verde.

Am renunțat la toate temele și eliberat de orice constrângeri am fotografiat tot ce mi-a atras atenția. Un cordon de sudură se detașa ca o cicatrice pe o piesă masivă, un cuplaj cardanic, caneluri pe un ax, furtune de presiune, un capăt hexagonal de șurub vopsit strângând o tablă roșie cu porii umpluți de mizerie. Apoi cablul de oțel ce „mâncase” din rolele de ghidaj și firele lui oțeloase ce se rupseseră și-și „scoteau colții” gata să înțepe sau să taie. Cu cât îl priveam mai atent, tractorul îmi oferea noi și noi subiecte. Am dat o tură completă în jurul lui, apoi am mai dat una, ca o recapitulare. A fost un minunat prilej de a mă delecta cu forme, sclipiri, patină, texturi…