Așa cum am anticipat luna octombrie a readus un pic de căldură încurajându-ne la o tură nautică. Întâlnirea am fixat-o sâmbătă 6 octombrie iar ca punct de start am ales pontonul din Arad (fără a specifica precis care).

În ziua Z am pornit spre locul de întâlnire, eu cu Mike din Oradea, Gigi, Adi, Patric și Emilia din Tg. Mureș și Grasu cu Janu din Simeria/Deva. În ciuda unei mici întârzieri, toate ar fi fost bune dacă în Arad n-ar fi fost în desfășurare o sărbătoare de sezon (Simfonia Toamnei) care a întors orașul pe dos interzicând circulația pe unele străzi, dar cu caiacele deasupra am beneficiat de clemență din partea agenților de circulație care ne-au lăsat, totuși, să ajungem la Mureș. Gigi și trupa lui a tras la un ponton mai aval, pe care-l mai folosisem cândva, iar eu cu Grasu la unul mai amonte, așa că întâlnirea s-a făcut pe apă.

Ziua a fost exact ca pe siteurile meteo, cu cer senin și soare cald. Chiar dacă Mureșul era la cote scăzute, avea suficient debit pentru pescajele reduse ale bărcilor noastre. Tura era potrivită pentru a testa noua canoe pe râu, așa că împreună cu Mike am luat loc pe banchetele Balenei.

Echipajul Balenei – foto Gigi Tolan

Fără pasaje tehnice traseul promitea să ne ofere o zi plăcută pe apă. Trunchiurile groase ale unor copaci eșuați în albia râului erau singurele obstacole pe care trebuia să le ocolim și neatenți, în zona unei bulboane ne-am urcat cu canoea pe capătul submers al unui astfel de trunchi. Fundul canoei s-a bombat făcând filele să pârâie amenințător, dar am scăpat fără să ne răsturnăm și mai mult, îmbinările nu au cedat, singura distrugere fiind o crăpătură de 10-15cm lungime pe fața interioară a placajului unei file, fără corespondent în exterior.

Prânzul l-am luat pe un prundiș de la mijlocul drumului, prilej cu care Mike a primit un tricou personalizat 🙂

I do my own stunts

Conform planului, pe la ora 17 am ajuns la finiș, la Pecica. Soarele cobora spre orizont îndulcindu-și lumina, temperatura era plăcută și apa era liniștită, pregătindu-se parcă pentru culcare. De acum înainte urmau momentele cele mai plăcute pe râu și tocmai pe acelea le ratam. Cu regret am scos ambarcațiile din apă, apoi a venit Emilia cu una din mașini cu care ne-am întors în Arad și după celelalte, apoi a urmat împachetarea, despărțirea echipelor și drumul spre casă.

Coechipierul

Alte imagini: