Am început „ziua de lucru” la Cashel, unde pe vârful înălțimii ce domină localitatea se ridică ruinele unei foste catedrale fortificate.

Am terminat la Cashel pe la prânz și ne-am grăbit să coborâm în sudul extrem, la Cork, unde aveam de ales între a vizita conacul Fota sau vechea închisoare a orașului: am ales partea bună a vieții 🙂

Fota House

La fel ca și la Powerscourt, am dat peste niste grădini întinse, pline de flori, arbori matusalemici și… gazon

Fota House beneficiază de un tur ghidat. O irlandeză energică ne-a plimbat prin conac povestindu-ne despre proprietarii ce s-au perindat dealungul timpului și despre viața la conac. Ultima moștenitoare (Dorothy), copleșită de cheltuieli, ajunsese să viețuiască împreună cu o slujnică într-o încăpere din aripa servitorilor, apoi chiar în oranjerie. Prin anii `70, într-un gest disperat, a scos tot mobilierul în fața conacului și l-a vândut la licitație, după care a donat proprietatea către National Trust.

National Trust a făcut o treabă excelentă întreținând grădinile, renovând clădirea și mobilând-o în spiritul Fota House, chiar dacă n-a putut recupera decât parțial piesele originale.

Bucătăria

Oranjeria din fundul grădinii.

Și cu asta… basta! Era deja târziu pentru închisori căci mai aveam de făcut peste 100 de kilometri până la următoarea cazare (în Tralee), în plus se apucase să plouă și ne era și foame. Am oprit pentru masă în Mallow, apoi cu soarele ivit după ploaie drept în față (doar mergeam spre vest) am străbătul șoselele regionale înguste, urcând și coborând dealurile ca-n desenele Walt Disney.

Moara din Tralee.