Prima dată am citit despre Islanda într-o revistă de călătorie. Deşi profilul revistei presupunea reclama locului şi o anumită putere de persuasiune, articolul nu avea nci una din aceste calităţi, convingându-mă doar că în Islanda totul e scump şi că, pe lângă iarnă adevărată, în insulă pot găsi un hotel şic şi o piscină bună. Mai târziu am citit într-o revistă de fotografie un interviu luat unui fotograf care susţinea că sunt două locuri pe glob unde călătoreşte pentru a fotografia: Islanda şi Namibia. Părerea acestui fotograf m-a făcut să îmi închipui Islanda un loc fabulos, dar o căutare cu Google m-a descumpănit din nou. A treia oară am ascultat părerile unor oameni care fuseseră la faţa locului şi care lăudau insula fără rezerve, aşa că m-am hotărât să merg să văd cu ochii mei ceea ce nimeni nu a reuşit să îmi descrie. Acum ştiu că fotograful a avut dreptate. Sper ca impresiile cu care m-am întors să vă determine şi pe voi, ca într-o bună zi, să luaţi calea nordului.
ISLANDA
Islanda este una dintre acele destinații la care m-aș întoarce oricând.
Dar, hai să o luăm pe bucăţele. Cel mai uşor ajungi în insulă cu avionul şi asta înseamnă că începi cu Reykjavik. Capitala este un oraş frumos. Mic, aerisit, minimalist, simplu şi mai ales nelăsat în paragină şi fără mahalale. Clădirile simbol ale oraşului evidenţiază natura Islandei: piatră, gheaţă, corăbii şi monştrii marini.
Catedrala închipuind coloanele hexagonale de bazalt de care e plină insula
Sun voyager, o sculptură futuristă, din oţel cromat, mixând forma bărcilor vikinge cu osatura monştrilor marini.
Harpa, o sală de concerte cu o arhitectură unică.
Pereţii exteriori imită cristalele de gheaţă iar cei interiori, bazaltul negru, adică din nou elementele naturale preponderente pe insulă.
Astea ar fi obiectivele emblematice pentru Reykjavik. Locurile comune arată cam aşa:
Cea mai simplă modalitate de a vedea insula este să închiriezi o maşină cu care să te deplasezi unde vrei. Nu e o distracţie ieftină fiindcă un automobil gen Ford Fiesta te costă cam 100Euro/zi, iar o maşină de teren cam 130Euro/zi, dar şi alternativa (autobusele) sunt scumpe. De fapt ajungi să te convingi destul de repede că în Islanda totul e scump, dar odată uşurat de bani eşti liber să descoperi:
O ţară a apei
În Islanda am văzut cele mai impresionante cascade. Debitul râului e atît de mare încât coloanele de apă în prăbuşire se pulverizează dând impresia de praf, de particule solide.
O lume de gheaţă
Gheaţa apare atât pe uscat, ca gheţari alpini, cât şi în apă (iceberguri desprinse din limbile gheţarilor alpini).
O lume de piatră
Geologia insulei e marcată de vulcanism. Plajele cu nisip negru nu sunt o raritate.
O lume colorată
Apele izvoarelor fierbinţi depun cele mai colorate minerale.
O lume încă fierbinte
Cel mai fain gheizer care încă funcţionează este Strokur. Dedesubt e cald răăăăuuuuu, atât de cald încât apa se transformă în aburi. Până la suprafaţă canalul este lung şi strâmt astfel încât dopul de apă rece de deasupra reuşeşte să facă suprapresiune.În momentul în care aburul nu mai poate de cald şi se gândeşte să iasă la aer, apa din baltă începe să se umfle ca un buboi şi bolboroseşte ceva ce n-am apucat să înţeleg. Apoi, în buba clară apar aburii nervoşi şi gheizerul erupe aruncând apa la treizecişiceva de metri. Puţin, dacă ne gândim că marele gheizer (care nu mai funcţionează, fiind înfundat cu pietre) reuşea să o urce la 80m.
O lume a balenelor
O lume a trollilor
Islandezii sunt interesanţi. Bisericile lor sunt goale, fiindcă nu se omoară după Dumnezeu. În schimb în proporţie de 80% îţi vor povesti că atunci când erau copii se jucau cu entităţi nevăzute, cu spirite ale naturii cum ar fi trollii (spirite ce trăiesc în stânci) şi pe care odată cu înaintarea în vârstă îşi pierdeau abilitatea de a le mai vedea.
O lume veche
O lume a vulcanilor
O lume la marginea a două plăci tectonice
Marea falie de pe fundul Atlanticului iese la suprafaţă în insulă.
O lume a plajelor pustii
Ar mai fi multe de arătat. Cei ce vor toată povestea, o găsesc pe ProExpedition old: Islanda