Ziua a început cu o rapidă trecere în revistă a bărcilor și a yachturilor din port. Sub un soare de vară apa mării aproape nemișcată oglindea clădirile medievale ridicate la capătul unui promontoriu ce proteja acvatoriul de valurile din larg. Era atâta liniște încât locul dădea impresia de capăt de lume, dar ca revers la atâtea calități simțeam deja că aici sunt îndeplinite toate condițiile pentru o plictiseală de clasa I.

În port

Datorită modei lansate de B&B-uri (bed and breakfast) micul dejun a devenit una din chestiile nesuferite din Italia. În majoritatea locurilor de cazare te așteaptă un bufet conținând dulciuri, biscuiți, sucuri și bruschete, toate ambalate așa încât ce rămâne să poată fi folosit în următoarele zile (atenția hotelierilor fiind doar de a menține coșurile pline), așa că am fost plăcut impresionați când în sala de mese de la parter am găsit o mulțime de mâncăruri proaspăt gătite, dar mai ales savuroase. După ce ne-am fericit papilele gustative, Cosmina a ieșit pe terasa hotelului ce avansa pe nisipul plajei, iar eu am pornit spre autogară în încercarea de a mă informa cum putem părăsi lumea „tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte”, pentru a ne reintegra în planul de acasă.

Graffiti

Piața Europa și esplanada din vecinătatea portului sunt drăguțe, în contrast cu străzile comune ce urcă în pantă accentuată, strâmte, întretăiate în unghiuri ciudate și uneori înfundate, bordate de clădiri de locuințe de la etajele cărora atărnă până aproape de pământ sfori cu pungi de nylon doldora de gunoi menajer. Autogara pe care o căutam se reduce la o simplă stație dotată cu bancă acoperită și cu un orar afișat la vedere. Înafara curselor locale și a celor spre satele învecinate nu există decât două autobuze zilnice spre Trapani, unul la 6:40 dimineața și al doilea cu zece minute mai târziu, pe care le-am ratat, firește. Simt că dacă nu voi găsi ceva de făcut, Castellammare cu drăgălășeniile lui plictisitoare se va transforma într-o cursă și răsfoind cu febrilitate ghidul (pe care din spirit de prevedere l-am luat cu mine), descopăr un punct de interes în localitatea Scopello spre care am putea pleca în mai puțin de două ore.

Panorama asupra golfului Castellammare

Anunțăm la recepție că mai vrem să stăm încă o noapte și cu câteva lucruri de strictă necesitate aruncate în rucsac pornim la pas spre stația de autobuz, nu înainte de a face o incursiune prin zona istorică a localității unde nimerim peste o procesiune religioasă desfășurându-se cum tam-tam în piața din fața unei biserici.

Castellammare del Golfo

Castellammare del Golfo este plasat în fundul golfului Castellammare, ferecat de versanți abrupți și înalți pe care microbuzul de Scopello îi urcă în serpentine. De sus priveliștea este fantastică și fiindcă nu am curajul de a-i cere șoferului să oprească (suntem doar noi în tot microbuzul) încerc câteva expuneri din mers. Capătul cursei este la doar 12 kilometri distanță și în scurt timp ajungem.

Faraglioni de la Scopello

Satul se dezvoltă pe un platou ce domină marea de la o oarecare înălțime. Din fotografii știm de existența unor stânci ieșind din mare pe care le descoperim coborând pe o cărare nesemnalizată, dar plaja din proximitatea lor este privată și pentru acces se taie bilet așa că ne mulțumim cu o panoramă de la distanță și plecăm spre rezervația Zingaro care conform ghidului „protejează o zonă de coastă deosebit de frumoasă și de sălbatică unde se dezvoltă o extraordinară vegetație mediteraneeană”.

Rezervația Zingaro

La punctul de acces în rezervație plătim o taxă de câțiva euro în schimbul cărora primim o hartă și suntem liberi să explorăm. Un tunel ciclopian săpat direct în stânca macră ne conduce dincolo de un pinten. Câteva case răzlețe ce apar dealungul cărării au fost transformate în mici muzee, dar nu avem mult timp la dispoziție și preferăm peisajul natural. Zona este într-adevăr plăcută, mixând armonios decorul montan cu cel marin. Cuvintele „deosebit” și „extraordinar” care de obicei sunt folosite atunci când nu poți face afirmații clare, de astă dată sunt potrivite. Nu știu ce anume ne încântă, dar am senzația unui loc vrăjit. Există un păienjeniș de trasee ce acoperă zona rezervației de la malul mării până sus pe creasta muntelui, dar suntem atrași de un golf stâncos cu ape de smarald. Marea liniștită aruncă la mal valuri moi ce spală o mică plajă încărcată cu pietricele rotunjite prin rulare. O ploiță liniștită ce cade ca o binecuvântare ne alungă într-o grotă închipuită de stâncile golfului, de unde așezați pe rucsac urmărim un curcubeu ce se formează pe mare. Deși ni se pare că timpul s-a oprit în loc, ceasul ne semnalează că nu e așa și o luăm pe drumul de întoarcere cu părerea de rău că n-am apucat să vizităm mai nimic din acest loc într-adevăr magic. Sicilia are multe vestigii demne de a fi văzute, dar și peisaje naturale pe măsură și mă consolez la gândul unei reveniri dedicate naturii.

Turnul din Scopello

Așteptăm microbuzul în piața dominată de un turn construit la înălțime pe un vârf pleșuv. Plimbarea ne-a făcut o foame de lup și odată ajunși în Castellammare del Golfo încheiem ziua cu o cină la unul din restaurantele din port.

Alte imagini: