Am luat liniștiți micul dejun în salonul hotelului, apoi am plecat să vizităm ce ne-a mai rămas din orășel. În partea cea mai înaltă, cocoțat pe-un vârf de deal mai dăinuie încă un turn de piatră masiv, de pe vremea lui Frederic al II-lea. Vechitura se ține bine încă și în plus, ca toate obiectivele din Enna, are acces gratuit. De pe terasa din vârf am făcut o nouă panoramare biciuiți de un vânt subțire, apoi am plecat spre Piazza Armerina cu un autobuz luat din autogară.

Turnul lui Frederic al II-lea

Teoretic, în Piazza Armerina trebuia să găsim curse dese de autobuz spre Villa del Casale ce e în afara orașului la vreo 5 kilometri, însă în Sicilia noiembrie înseamnă extrasezon și tot ce e legat de turism poartă eticheta „Grazie a tutti. Vediamo in primavera”. Pe când ne sfătuiam pe unde să o luăm la picior suntem agățați de un taximetrist care mai are deja doi clienți și cu care batem palma după o scurtă negociere.

Mozaic în Villa del Casale

Villa del Casale plasată pe fundul unei văi beneficiază de o climă incomparabil mai blândă decât stânca Ennei. Încălziți de un soare plăcut intrăm cu biletele în mână în siteul arheologic. Vila romană datată din secolul III d.H se presupune că a stat în picioare până în secolul XII. Ceea ce vedem azi a fost descoperit și dezgropat acum un secol. Chiar dacă din vechea structură nu mai există prea mult pe verticală, s-au păstrat aproape intacte planșeele decorate integral cu mozaicuri lucrate cu măiestrie. Azi, pentru protecția lor s-au construit acoperișuri iar pentru vizitare s-au amenajat trasee suspendate. După amploarea construcției, stăpânul trebuie să fi fost un om de vază, înconjurat de servitori. Scenele din mozaicurile ce acopereau fiecare planșeu al construcției sunt axate nu pe mitologie ci pe momente de vânătoare, cu felurite animale, unele din Africa. Culorile ce s-au păstrat peste milenii, și măiestria cu care au fost redate detaliile sunt uimitoare. Siteul a intrat pe bună dreptate în patrimoniul UNESCO, fiind azi o atracție majoră din circuitul turistic al Siciliei. După ce am parcurs întregul traseu și am umplut cardul cu fotografii, o luăm pe jos spre Piazza Armerina.

Piazza Armerina – domul

Plimbarea printre pini și chiparoși e plăcută. Într-o oră suntem din nou în orășel. Până la ultimul autobuz al zilei avem timp să vizităm partea veche a orașului cu piața, catedrala, teatrul și multe alte mici biserici. În mod cert Sicilia trăiește mult din trecut. Acum câteva sute de ani decalajul dintre insulă și o bună parte din Europa trebuie să fi fost foarte mare. Plasată la intersecția drumurilor dintre Europa și Africa ea a fost cucerită pe rând de arabi, normanzi, romani, greci, cartaginezi, vandali, spanioli, bizantini, francezi, burboni și englezi, fiecare lăsându-și amprenta. Grecii au lăsat în urmă amfiteatre și temple, romanii mozaicurile, arabii un stil arhitectonic cu influențe maure, normanzii catedrale cu arc gotic, spaniolii au adus barocul cu ornamentația lui impozantă.

Odată cu seara ajungem la Enna. Autobuzul ne lasă în stația de jos, în Enna Bassa, de unde cu biletul cumpărat la Piazza Armerina putem lua cursa locală ce se lasă așteptată îndelung. Cum a dispărut soarele este din nou rece și zgribuliți dăm buzna în restaurantul de lângă hotel. Suntem puși pe experimentat așa că eu încerc niște cavatelli, un fel de paste ca niște gloanțe, iar Cosmina își încearcă norocul cu pappardelle, niște tăiței lați.

Alte imagini: