Am plecat cu Cosmina vineri după amiază, direct de la serviciu, ne-am întâlnit cu Gigi și Felicia în Hunedoara și odată cu lăsarea întunericului ne-am instalat pe malul lacului, în campingul Ledo.

Sâmbătă dimineața am ieșit pe lac la ora la care doar câțiva pescari ne-o luaseră înainte. Soarele tocmai se ivea de după dealuri făcând apa să „fumege”. Nici natura nu părea să se fi trezit și liniștea era deplină. Am explorat un „crac” al lacului, mai mult lăsându-ne legănați de valuri decât vâslind. Acolo unde malurile erau inaccesibile doar pescarii își încropiseră maghernițe, dar mai sus, la drum, se ițeau cabane nu prea aspectoase și chiar două clădiri monstruoase, bineînțeles rămase neterminate.

foto Gigi Tolan

Pe la ora 9 farmecul a dispărut și ne-am întors în camping. Pe mal au început să apară oameni dezbrăcați cu recuzită de ștrand, hotelurile și terasele învecinate au dat drumul la muzică și locurile amenajate pentru grătar au început să fumege. Obișnuiți cu singurătatea locurilor retrase ne simțeam stingheri, așa că după cafeaua preparată de Gigi și micul dejun servit agale ne-am urcat din nou în caiace și am plecat într-o tură la coada lacului. O vreme ne-a mai însoțit muzica de la terasele hotelurilor și zgomotul traficului de pe șoseaua de contur, apoi am regăsit liniștea naturii așa cum o știam din alte locuri.

La coada lacului

O veche biserică rămasă în paragină își mai sumețea clopotnița deasupra copacilor, însă nava rămasă fără acoperiș se umpluse de vegetație. Locul ar fi părut uitat de timp, de n-ar fi fost omniprezentele PET-uri plutitoare, proliferând ca un cancer în cele mai ascunse locuri. Am mai fi rămas în aceste locuri pustii, dar soarele amiezii iradia cu prea mare dărnicie fugărindu-ne înapoi în camping, la umbra câtorva copaci.

Colțuri ascunse

Spre seară am pus din nou caiacele pe apă și am plecat într-o altă tură, de astă dată spre baraj. Dantelăriile malurilor ascund locuri sălbatice, cu adevărat frumoase. Nefiind un lac de altitudine, malurile sunt bordate cu păduri de foioase ce trebuie să arate nemaipomenit toamna. La ora apusului apa se liniștește și temperatura e atât de plăcută încât ne-am prelungit traseul cât am putut, explorând fiecare pliu al lacului.

Seara pe Cinciș

Ne-am întors în camping la ora la care amatorii de ștrand își strângeau prosoapele și degajau plaja. Un vin de Recaș ne-a oferit motivul pentru a mai pălăvrăgi pe lângă cort, dar în cele din urmă s-a terminat și am convenit că pentru această zi a fost destul.

foto Gigi Tolan

Duminică am repetat programul matinal bucurându-ne din nou de liniște și mister, apoi ne-am savurat cafelele și am mai vâslit o dată până la biserică într-o tură de adio.

Lacul Cinciș mi-a făcut o impresie bună, dar pentru gustul nostru e prea multă gălăgie în jur și mai mult, ar trebui inclus neapărat printre obiectivele „Let`s Do It, Romania!”

Alte imagini: