Am stabilit lansarea la bacul din Olaszliszka pentru că locul era ușor de găsit, fiind chiar în centrul satului lângă biserică, iar drumul ce cobora la apă asigura accesul auto facil. Am făcut aproape trei ore pe șosea (din Oradea sunt aproximativ 180 de kilometri), așa că abia la ora 11 am parcat pe malul apei.

Imaginea bacului ne-a smuls primul zâmbet. Bodrogul e un râu de câmpie, cu curent cvasinul, ceea ce făcea ca bacul să fie dotat cu zbaturi pe care vreun Funar local le vopsise în culorile naționale verde, alb, roșu. Am mâncat pe îndelete, apoi am pus pe apă caiacele elegante printre niște lotci dreptunghiulare.

Bodrogul mi-a plăcut de la prima privire. Apa lui nemișcată, aproape ca un lac, făcea ca dealungul malurilor împădurite să crească trestie iar lângă ea, la firul apei să găsim nuferi. Peisajul era cât se poate de natural, cu rațe, berze și lebede ce ne ieșeau în cale. Fiind o cale navigabilă, kilometrii erau semnalizați cu tăblițe, scutindu-ne de efortul de a aproxima distanța parcursă.

După cinci ore petrecute pe apă am ieșit în Tokaj unde la venire lăsasem bicicleta cu ajutorul căreia urma să recuperăm mașina. Tokaj este renumit pentru vinurile sale și pe drumul spre Olaszliszka am admirat felul în care localnicii știu să profite de caracterul viticol al zonei.

Crame

Culturi