• aventuri pe mare
• -325 pagini
• -ilustrație alb/negru după fotografiile autorilor
• -hărți alb/negru
• -copertă înfoliată

„Cartea oferă două viziuni diferite despre acelaşi subiect, care se completează şi creionează în oglindă un traseu care se parcurge nu dus-întors, cum probabil v-aţi obişnuit, ci de data aceasta dus-dus, nu doar pentru o aprofundare cât mai exactă a temei, ci pentru a arăta că suprapunerea a două perspective asupra aceluiaşi slot-time de realitate îi oferă mai multă consistenţă. Acesta este rolul principal al alăturărilor gen asociativ-creative în societatea în care trăim. De oriunde veţi începe lectura, finalul nu mai este asociat cu ultima copertă, cartea nu se mai termină la ultima pagină, ci cu un nou început, de unde şi ideea că orice final este de fapt un alt început. De asemenea, perspectiva de a vă alege de unde veţi începe lectura seamănă cu libertatea opţiunii în viaţă, deşi inevitabil tot acolo veţi ajunge. Aşadar, cartea are două începuturi şi aparent niciun final, aşa că biletul este „one way ticket”şi oferta dublă.”

Florin Mugurel Roșu- Filosofia mării

„Bananec Blues intră în beznă, ca-ntr-o cutie neagră, din care se ridică aproape vertical şi abia atunci îmi dau seama că tot ce e întunecat e sub orizont, că marea şi-a deschis fălcile ca să ne înghită. Pentru o clipă suntem ridicaţi în tăriile cerului, doar pentru ca apoi să coborâm într-o nouă prăpastie neagră. Suntem din nou înconjuraţi de beznă şi în noaptea fără lună linia vagă a orizontului se ridică spre vârful catargului. E copleşitoare senzaţia unui duşman care te domină de deasupra şi singura mea armă e timona cu care-l conduc pe Bananec Blues. Acum văd cu claritate valul imens, ca un zid abrupt şi, conştientizând situaţia, e prima dată când mă întreb dacă vom avea putere să ne ridicăm sau ne va îngropa sub tonele lui lichide… ”

……………………….

„Simt vântul cald, ca venind din Sahara, şi chiar şi apa mării mi se pare caldă. Treptat mă cuprinde o stare de beatitudine generată de siguranţa cu care controlez yachtul şi de tabloul natural din jur. Melanjul de aer şi apă pe care-l simt în faţă şi-n piept pare să mă încarce cu o energie extatică ce-mi face piele de găină. Aşa cum sarcinile electrice se acumulează pe armăturile unui condensator, corpul meu pare să se umple cu endorfine. Mă cuprinde o bucurie sălbatică să fiu aici, în acest moment. Se prea poate ca, faţă de echipajul ce stă la adăpost de intemperii, omul de la timonă să ducă greul luptei, dar tot lui îi sunt rezervate părţile cele mai bune şi sunt conştient de asta cu toată fiinţa mea. Îmi place la nebunie ceea ce trăiesc şi n-aş da locul meu la timonă pentru niciun post din ierarhia mondială.”

Dorin Chiș – Vocea mării

„… eram provocat din nou, dar acum adversarul era şi mai puternic. Îl cunoşteam la fel de bine ca şi pe celălalt, dar de el chiar îmi era frică. Numele lui e CONŞTIINŢA. Îl simţeam pornit rău împotriva mea şi ameninţările lui, dincolo de propaganda dinaintea luptei, păreau înfricoşătoare: îmi promitea coşmaruri şi nopţi albe, lipsă de respect de sine, înjosire de personalitate, crize existenţiale. Eram doar noi doi în ring, învârtindu-ne cu paşi mici de parcă călcam pe gheaţă, într-un cerc imaginar în care păstram distanţa diametral opusă. Eram gol şi fără nicio armă în faţa adversarului meu. Nu puteam folosi nicio strategie, căci în următoarea secundă ar fi aflat de ea, nu puteam să-l mint, să-l păcălesc. Singurul lucru pe care puteam să-l fac era să-l desfid. De data asta nu puteam să cedez aşa de repede. Experienţa eşecului anterior îmi demonstrase că nu pierdusem nimic. Deci puteam doar câştiga. Aşa că am tras aer puternic în piept, mi-am canalizat toată energia şi l-am răpus cu o singură şi hotărâtă decizie: RĂMÂN.
– Voi merge până la capăt cu voi, indiferent ce va fi, i-am spus Căpitanului…”

Florin Mugurel Roșu- Filosofia mării