• aventuri pe mare
• -302 pagini
• -ilustrație alb/negru după fotografiile echipajului
• -hărți alb/negru
• -copertă înfoliată
  

  ---

„Nu se schimbase nimic în ecuația covidului, ba încă situația se înrăutățise, dar propunerea era cu atât mai atractivă cu cât anul era pe sfârşite, şi din cauza pandemiei nu făcusem mai nimic care să ne meargă la suflet. Parcă îl aud pe bunicul meu punându-mi una dintre întrebările lui favorite: „Mănânci ca să trăieşti, sau trăieşti ca să mănânci?” Şi dacă până azi, la fel ca cei mai mulți semeni, încă nu am un răspuns clar referitor la rațiunea pentru care trăiesc, ştiu cel puțin că nu pentru a mânca, şi dacă tot trebuie să mănânc, măcar, vorba grecului Zorba, să transform acea mâncare în ceva…”

„Plecăm mai departe. Rotindu-ne după insulă prindem un pic de vânt, atfel că în dreptul reliefului aspru de la Kastro ne vine cheful de sailing. Echipajul sare la parâme, vinciurile răpăie, triunghiurile albe ale velelor se măresc deasupra noastră şi Teranga se apleacă uşor şi începe să alerge pe valuri.

— Iiiiii-haaaaa!

Strigătul de satisfacție lățeşte zâmbete pe fețele tuturor. Oprim motorul şi ne bucurăm de senzația de linişte. Fireşte, vântul de bulină ne obligă să navigăm aiurea, dar avem toată ziua în față pentru a ajunge în Skopelos, aşa că ne permitem divagația. Facem volte. E minunată senzația de „pierde‑vară”. Am lăsat total hățurile şi, fără un scop imediat, nu ne rămâne decăt să trăim bucuria de a călări vântul, asemeni păsărilor ce se înalță în curenții de aer ascendenți…”

„La ora 22 cad primii stropi de ploaie. Vântul s-a întărit constant, indicațiile anemometrului urcând în rafală până la 34 de noduri. Cu toată opoziția springului, ancora a permis deplasarea provei în babord până ce pupa a ajuns să se sprijine în chei, presând baloanele de acostare ce duc tot greul. În noua situație, pasarela a devenit inutilă şi pentru a evita lovirea de mal o ridicăm. Ciocanele de vânt culcă periodic nava spre tribord, springul se încoardă strună, dar rezistă, valurile lovesc coca de dedesubt, plescăind şi stropind în jur, totul în țiuitul sarturilor şi-n plesnetul sec al pavilioanelor ce se smucesc ca posedate…”