E timpul să coborâm mai departe așa că trec să-mi iau rămas bun de la James ce se delectează la o masă în aceeași compania ca și în seara trecută.
-See you latter! îi spun în timp ce ne strângem mâinile.
Când? Unde? N-aș putea spune, dar nu exclud posibilitatea ...
Coborârea pe cărarea cu pantă constantă e foarte facilă așa că în 2 ore suntem în Prionia, de unde sperăm să găsim o mașină care să ne scutească de cele 5 ore de parcurgere a defileului Enipeas. O dubiță de marfă își încălzește motorul așa că bat în geamul șoferului:
-Two persons for Litohoro!
Șoferul se întoarce spre copilotul său (în salopetă și cu o doză de bere în mână) și acesta zice yes așa că îi fac semn Cosminei, aruncăm rucsacii în spate în compania unor unelete de mână BOSCH și ne înghesuim în cabină.
Cei doi greci sunt în toane bune și fac tot felul de nebunii automobilistice pe serpentine, ba chiar opresc pentru noi la un punct de belvedere de unde se vede foarte frumos orașul Litohoro și hăurile defileului. La ora 15:30 suntem din nou în piațeta din centru de unde pornim hai-hui pe străduțe pentru a admira arhitectura grecească in situ: cladiri cochete cu unul sau doua caturi, cu balcoane inecate in verdeata si flori.
