Ieșim fără dificultate din culoar la baza falezelor ce formează creasta și ignorând urcușul spre Stefani o luăm pe sub imenșii lui pereți pe poteca ce ține circumferința unui circ. Pe cealaltă parte un vast platou înierbat este flancat de Refugiul SEO (dincolo de care se zărește silueta vârfului Profet Ilias) și de Refugiul G.
Combinația sonoră metal stâncă ne face să ridicăm privirea: undeva pe perete o echipă de alpiniști cațără spre vărf, noi însă ne continuăm marșul facil până la o fereastră cu perspective largi asupra văii ce drenează aburii Marelui Cazan. Îmi ostoiesc pornirile fotografice apoi tecem în viteză pe lângă Refugiul SEO și bifurcația spre capela minusculă din apropiere. Diagonal față de Stefani recunosc locul din care se fac clasicele fotografii cu Tronul lui Zeus: este ora 11, norii sunt cvasiinexistenți, soarele fix deasupra și ca fotograf încep să regret că animația cu ceața s-a sfârșit! De la Refugiul G (mult mai mic ca fratele A sau vecinul SEO) coborâm în serpentine clare până în preaplinul circului, unde ne oprim pentru fotografii și prânz.
Aventura alpină se apropie de sfârșit. Cărarea pierde altitudine strecurându-se printre pinii rari (dar imenși) ce urcă până la 2400 de m. Pe talvegul unei văi găsim o limbă consistentă de zăpadă bătucită apoi în scurt timp intersectăm autostrada E4 ce ne coboară la Refugiul A.
Ne recuperăm rucsacii și ieșim cu ei pe terasă unde tocmai asistăm la sosirea caravanei cu măgăruși. Turiștii amorțiți percutează cu aparatele foto la ochi în timp ce măgărușii despovărați părăsesc terasa de piatră în favoarea pășunii.
Remarc absența florilor atât de obișnuite prin Carpați. Pe tot Olimpul n-am găsit decât câteva brândușe, un pâlc de clopoței și o tufă zdravănă de scaieți.
