Duminică 14 septembrie 2006
La ora 6 sunt în picioare. Încă nu s-a luminat de ziuă dar îmi este foarte clar că plafonul de nori de ieri a primit întăriri.
În jurul orei 8 coborâm rucsacii în Katerini unde îndrumați de localnici ajungem pe o străduță laterală la «Bus Station», adică autogara. Funcționara vorbește cursiv limba engleză și ne dă toate lămuririle necesare: cursele pleacă din oră în oră, un bilet la Litohoro costă 1,8 euro iar autobusele sunt de fapt niște autocare nou-nouțe. Niciodată rucsacii noștrii nu s-au lăfăit într-un așa lux în cala vre-unui autocar!
Sursa foto: internet
Litohoro (l-am văzut scris în numeroase feluri dar prefer să-l scriu așa cum se pronunță) este o așezare cochetă situată cam la 7km de țărmul Egeei, chiar la gura defileului râului Enipeas ce închipuie strunga muntelui Olimp rotund ca un țarc. Din Litohoro o șosea asfaltată suie în serpentine până la altitudinea de 1000 m unde se înfundă într-o parcare. Locul se numește Prionia și înafara parcării amintite mai beneficiază de un bar, câteva grajduri pentru măgărușii ce aprovizionează refugiile de altitudine și un punct de informare turistică, dar poate mai important, aici e ultima sursă de apă până la Refugiul A.
Coborâm din autocar la ultima stație, într-o piațetă în pantă, pavată cu piatră cubică, cu fântână arteziană și cochete clădiri plus biserică (musai din piatră). Luăm câteva imagini și ne întoarcem câteva sute de m la chioșcul de informare turistică de lângă Police. Este duminică dimineața și chioșcul are obloanele trase dar în imediata vecinătate zăresc larg deschisă ușa une odăi cu aer de dispecerat și marea hartă a Olimpului pe un perete. Intru în odaia pustie și după un Hello! apare cineva din spate căruia în engleza mea săracă și mai mult ajutat de Cosmina îi cer pe nerăsuflate informații privind traseul prin defileul Enipeas. Omul ne privește ușor amuzat apoi ne arată ecusonul de la pieptul uniformei și inscripția de la intrare: am nimerit la pompieri, chioșcul cu informații turistice e mai în colo (de fapt cel de la care tocmai venim)!!! Râdem bine cu toții!
Traversăm drumul și cumpărăm o hartă a muntelui Olimp (7,5 Euro) de la un magazin cu de toate (se găsesc hărți și în stațiune dar acelea sunt foarte vagi), apoi revenim în piață și intru să cumpăr niște batoane cu șuncă și cașcaval (1,2 Euro/buc.) care ne-au plăcut atât de mult în Paralia Katerini. Mă tot gândeam că poate și în grecește se spune tot șuncă și cașcaval căci vânzătoarea de ieri prea știa să pronunțe corect, așa că îmi permit să cer românește. Eroare! Mă fac înțeles tot cu degetul apoi ies din prăvălie amuzat. Cum am și putut crede așa ceva? Dacă în camera de hotel pe bilețelul lipit lângă priză scria instalație electriki, șunca și cașcavalul meu trebuia să fie cel puțin șunchi și cașcavaliki!
Mâncăm pe o bancă plasată foarte pitoresc pe o terasă cu vedere la defileu. Plafonul de nori ce ne strivește moralul nu lasă să se vadă decât vârful primelor înălțimi.
