Intrarea la Refugiul A ne-am făcut-o prin ceața binecunoscută. Prima dată s-a ivit un bulevard pavat cu piatră ce ne-a contrariat de-a dreptul, apoi o mare terasă și clădirea refugiului. Invers decât la moldoveni pentru care ardeleneasca slănină este șuncă, pentru greci o cabană foarte bine pusă la punct, în care te descalți la intrare, plătești 10 Euro pentru cazare sau numai 2 doar fiindcă ești în trecere, se numește (banal), refugiu!!! Și asta nu e tot: aici poți să comanzi felurite feluri de mâncare, poți să-ți cumperi cele mai noi frontale, bețe de schi, burdufuri pentru apă etc. În sala de mese arde focul în șemineu, există WC interior în toată regula, chiar și duș (cu apă rece, sâc!).
Ne trecem în registru ca și la hotel apoi e momentul să ascultăm 5 minute de reguli: la ora 21 se oprește generatorul de curent, la 6:30 pornește. În refugiu nu e permis să umbli cu bocanci, doar în șlapi sau cu încălțăminte de oraș. În sala de mese nu e voie să jucăm cărți etc. Frumos, bine întreținut și foarte curat însă cât am stat pe acolo am avut mereu vaga senzație că prin orice gest deranjăm sau stricăm acea ordine aproape militărească. În sala de mese toată lumea povestea cu voce joasă așa că nici vorbă de voioșia și spontaneitatea dintr-o jerpelită cabană din Carpați. Dar și somnul a fost somn, nu chefuri, uși trântite, gălăgie.
Înaintea înserării plafonul a coborât dezvăluind creasta stâncoasă și abruptă. Eram obosiți dar ne simțeam excelent și cel mai important eram optimiști și încântați: mâine vom porni la prima geană de lumină spre Mytikas!
