Budapesta, aeroportul Ferihegy
Cum ne-am omorât timpul :)
31 decembrie 2006, aeroportul New Delhi. La capătul unui drum de peste 6000 de km parcurs în mai bine de 24 de ore sunt îndreptăţit să afirm că printre lucrurile de strictă necesitate pe care le iei cu tine într-o călătorie, trebuie să pui neapărat şi răbdarea. Socotind drumul auto la Budapesta, apoi cele 4 ore de aşteptare înaintea zborului spre Milano, cele 2 ore de întârziere a decolării, datul jos în ultimul moment şi după încă 2 ore îmbarcarea în avionul altei companii cu destinaţia Frankfurt, din nou 2 ore de aşteptare şi apoi lungul zbor de peste 9 ore spre Delhi, totalizezi un timp care în viaţa cotidiană ar fi chinuitor de petrecut în aşteptare. Dar o călătorie în India este ceva cu totul ieşit din cotidian aşa că iată-ne cu paşapoartele ştampilate aşteptându-ne bagajele (nu fără oarecari emoţii) lângă banda rulantă. Şi ce bucurie să-ţi revezi rucsacul obosit ... câteodată chiar nu ai nevoie de mare lucru ca să fi fericit!
Avionul
companiei Lufthansa spre Frankfurt
Cursa de New Delhi
Menu
vegetarian
Se pare că suntem făcuţi din metale neferoase căci magnetismul câtorva duty free-uri nu ne perturbă traiectoria spre ghişeul unei bănci unde avem onoarea să dăm mâna pentru prima dată cu Ghandi (prezent pe toate bancnotele, indiferent de valoare) şi tot pentru prima dată putem constata că leul nostru greu (chiar ascuns sub masca dolarului american), are o reală ... „greutate”!
Rupiile
în discuţie ...
E ora 1:30 şi fiindcă în lungile luni în care am rumegat detaliile acestei călătorii nu ne-am lăsat seduşi de ofertele vre-unei agenţii de turism, trebuie să ne facem curaj să dăm piept cu India. Amintindu-ne de sfaturile înaintaşilor noştri (Gabriela), căutăm un birou de taxi Prepay, plătim o călătorie pănă la hotel Metropolis (chipurile cel mai bun hotel din renumitul cartier Pahar Ganj) şi instalaţi într-o berlină indiană model Moris Oxford din 1954, pornim către oraş. Totul pare nesperat de simplu ...
Moris Oxford ... de India!