Pe lângă Old Delhi cu înghesuiala şi mizeria lui exotică, New Delhi pare plicticos de modern aşa că ne îndreptăm spre Purana Quila, un alt fort mogul, chiar mai vechi decât Red Fort. Deja ştim obiceiul locului: ne băgăm în faţă, plătim suprataxa pentru străini şi cu biletele în mână intrăm prin poarta masivă în vastul spaţiu interior amenajat ca parc cu peluze şi palmieri. E deja ora prânzului dar soarele nu a reuşit să alunge ceaţa. Ne tolănim şi noi pe iarbă alături de familiile indiene ce mănâncă sau organizează jocuri ad-hoc cu copiii numeroşi cu care sunt foarte atenţi, apoi pornim la un tur al fortului: fortificaţii, clădirea pentagonală a bibliotecii unde şi-a găsit sfârşitul studiosul împărat Humayun căzând de pe scară, nişte fundaţii în ruină, un fel de groapă a leilor (cel puţin aşa părea) şi principala clădire cu iz de moschee unde însă nu ne-a desculţat nimeni. Binenţeles cu salata de rigoare: papagali, veveriţe vărgate, tufe cu flori roşii, palmieri. Doi puşti vin la mine şi îmi cer să-i fotografiez, apoi mai apar 3-4 din senin. Le fac fotografia şi le-o arat pe display: sunt foarte încântaţi! E atâta pace şi veselie în aer că nu m-aş mai fi dus, dar fiindcă dimineaţa nu am intrat să mâncăm ni s-a făcut deja foame de-a binelea şi ne e dor de mâncarea indiană.
