mausoleul hexagonal
înăuntru
Plecăm spre Humayun`s Tomb (mausoleul lui Humayun), cu ochii în patru după vre-un restaurant şi fiindcă nu e nici urmă de aşa ceva intrăm într-un magazin dintr-o benzinărie, unde târguim nişte pungi cu tot soiul de boabe expandate şi (binenţeles) condimentate. În general uscăturile sărate şi condimentate merg ca aperitiv dar astea nu ne-au prea ajutat: parcă ai fi mâncat condimente cu lingura, îţi lua foc nu numai gura ci tot aparatul digestiv! Cu un oarecare regret am ajuns la concluzia că, totuşi, foamea avea un gust mai suportabil!
La Humayun`s Tomb am ajuns tot pe jos fiindcă nu era prea departe. Am plătit intrarea 5$/persoană şi iată-ne din nou într-o zonă de parcuri înţesată de fortificaţii şi mausolee. Aici şi-au găsit liniştea o seamă de capete sus puse, drept pentru care locului i se mai spune şi „dormitorul mogulilor”. În incinta străjuită de un zid cu donjoane dăm peste un mic mausoleu octogonal, foarte armonios. Pe ici pe colo pete albastre, diforme, trădează faianţa ce-l împodobea cândva. Zărim lume pe acoperiş şi după o scurtă vizită în interior urcăm şi noi pe scara – tunel ce se deschide pe interior.
Într-o altă curte zărim un păun destul de sperios şi câteva păsări de talie mică, pe catalige. Dar încă nu am trecut de marea poartă dincolo de care ştim din cărţi că trebuie să fie mausoleul lui Humayun a cărui formă a inspirat construcţia Taj Mahalului! Ceaţa deasă amplifică senzaţia de înserare aşa că ne grăbim să vedem această perlă arhitectonică. Îndată ce treci de arcada porţii dai de un bazin cu apă ca de malachit ce conduce privirea la somptuasa clădire din gresie galben-roşie. Frumoasă? Oooo, da! Nu ştiu cum trăiau mogulii dar un lucru e sigur: după moarte se respectau, nu glumă! Fotografiez clădirea de pe un mic podeţ aruncat peste bazin şi mă bucur că nu sunt singur şi că am cu cine să schimb expresiile admirative. Dar Cosmina pare chiar mai impresionată decât mine!
Ne apropiem de platforma înălţată pe care e construit mausoleul propriuzis şi pe care urcăm pe nişte trepte abrupte ce se strecoară fireşte pe sub o nouă arcadă. Copii indieni aleargă pe platformă, turişti albi fotografiază frenetic ... O pasăre asemănătoare cu corbii noştrii se aşează în apropiere pe balustrada roşie dincolo de care se zăresc 3 palmieri. Intrăm în clădirea simplă adăpostind piatra funerară. Decoraţie austeră, arcade peste arcade, ferestre cu panouri traforate. Înăuntru nu e cine ştie ce. Ieşim pe platforma din spate unde zărim stingheră o altă piatră funerară, mai mică.
-O fi bărbierul împăratului?
Ne plimbăm prin parcul excelent întreţinut, încântaţi de ciripitul nenumăratelor vieţuitoare înaripate ce populează această oază de verde şi calm. Înserarea se lasă cu repeziciune peste Humayun`s Tomb şi ici colo se aprind lumini, când hotărâm să ne desprindem cu regret de oaza de linişte şi să ieşim în jungla urbană.
"dormitorul" lui Humayun