La ora 9 ne urcăm în helicopterul lui Mahomed.
-Where are we going now?
Conform celor convenite ieri, ar fi trebuit să începem cu Fort Amber, dar Mahomed are pentru noi o surpriză: după ce traversăm Pink City strecoară motoricşa pe străduţele înguste din mahala şi se opreşte în faţa unor cenotafuri de mici dimensiuni. Ne garantează că obiectivul merită toată atenţia şi înainte de a coborâ nu uită să ne atragă atenţia că intrarea şi ghidul sunt gratuite dar că acesta din urmă va aprecia foarte mult dacă îl vom recompensa cu 30 de rupii. Răspundem (of course) cu „OK”, doar că avem alte planuri. Sporovăielile continue ale ghizilor ce se întrec pe ei înşişi pentru a câştiga simpatia clienţilor, ni se par obositoare şi deranjante. N-am venit în India pentru un exerciţiu de memorie ci mai degrabă pentru unul al simţurilor aşa că refuzăm categoric oferta ghidului ce ne „agaţă” imediat ce intrăm în curtea altfel liniştită, şi începem ritualul perindării pe tăcute. Arhitectură tipic indiană: curte rectangulară cu clădire simetrică plasată central, cu acces liber pe toate cele patru laturi. Detalii ... Într-o parte a curţii o fântână în interiorul căreia porumbeii caută deja umbra răcoroasă. Ansamblul nu pare cine ştie ce, dar poarta din spate sugerează o posibilă continuare.
Intrăm în următoarea curte rectangulară ce găzduieşte de astă dată construcţii din marmură. Deasupra unor platforme se ridică stâlpii sculptaţi ce susţin pe arcade o cupolă decorată în aceeaşi manieră. Din nou reţeta locală: forme simple şi suprafeţe minuţios lucrate, încărcate cu detalii, doar că aici nu există culori ci doar nuanţe: material translucid, marmura împrumută atributele luminii ambiante oferind construcţiile un aer aparte. Furat de senzaţia de serenitate încerc să combin în cadru fotografic verdele parcimonios al abrupturilor, albastrul subtil al aerului şi auriul translucid al marmurei. Senzaţia e de domeniul subtilului şi în acest colţ de Indie amintirile fac pod peste timp şi abia acum îmi explic senzaţia de bijuterie a Partenonului. Cosmina şi-a găsit locuşorul ei de unde pare sa asimileze la fel de impresionată atmosfera locului. Timpul şi zgomotele au rămas parcă suspendate şi sub cupola decorată cu zei indieni şi animale sfinte am senzaţia clară că mi-am găsit o nouă fotopasiune: templele din marmură.
Căldura soarelui deja puternic pare să dea greutate aerului şi într-un târziu ne regrupăm tăcuţi spre ieşire. Mohamed ne aşteaptă moleşit pe scaunul lui de pilot dar cum ne vede îşi schimbă tonusul.
-Where are we going now?
-Fort Amber